Veto-ul Austriei în cazul Schengen nu ar reprezenta doar o răutate la adresa României, ci și o sfidare a Uniunii Europene. Solidaritatea statelor europene a fost dinamitată de Austria și Ungaria de la începutul agresiunii rusești în Ucraina. Obiectivul țarului Putin de a fractura decizia la Bruxelles a fost urmărit, până acum, atât de Viena, cât și de Budapesta.
Politica binomului austro-ungar avea sens, din punct de vedere economic: prețul mai mic al gazelor sau afacerile din domeniul petrolier (iar în Ungaria și cele nucleare) sunt genul de favoruri cu care Rusia își cumpără aliații cheie.
În plus, pe axa Budapesta-Moscova putem lua în calcul afinitățile politice între doi lideri autoritariști, iar în cazul Austriei, tradiția bine remunerată. Viena a profitat din plin de războiul rece și de neutralitate, găzduind unul dintre sediile ONU, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, OSCE și Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Peste 17.000 de diplomați își cheltuie salariile generoase în capitala Austriei, fără a mai vorbi despre oligarhii care i-au obligat să învețe rusa pe bijutierii de pe Kärntner Straße.
Faultarea României, însă, poate fi citită și în altă cheie.
Firmele austriece, sau mai bine spus firmele românești cu capital austriac sunt primele afectate de blocajul Schengen și ar fi primele care ar câștiga din libera circulație a mărfurilor, peste granița de la Curtici. UE a stabilit un preț comun pentru petrolul rusesc, Polonia, Germania și Grecia dezvoltă terminale care nu vor lăsa blocul comunitar fără gaze, deci scuza cu criza energetică și prețul mic nu mai ține. A bloca prin veto România pentru că în Austria intră refugiați din Serbia, prin Ungaria…e un pretext imposibil de argumentat.
Pedepsirea României, care a făcut un efort considerabil pentru ajutorarea Ucrainei, nu poate decât să-l satisfacă pe Putin. Țările care îl ajută, cum este Ungaria, sunt recompensate, iar cele care merg de partea Europei, în confruntarea cu regimul său criminal, sunt sancționate. De asemenea, veto-ul Austriei ar fi o demonstrație a slăbiciunii Bruxelles-ului.
De ce ar face, însă, Austria, un astfel de gest, inexplicabil prin prisma intereselor economice și incorect din punct de vedere moral?
În cazul Kneissl, doamna care a primit de la Putin cercei de 50.000 de euro, presa a lăsat să se înțeleagă că dansul din noaptea nunții ar fi fost în interes național. Austria are nevoie de gaze, iar austriecii pot găti ștrudel mai ieftin în cuptor dacă ministrul de externe joacă hora cu dictatorul din Kremlin.
În cazul vicecancelarului Heinz-Christian Strache, care a fost filmat negociind o șpagă cu nepoata unui oligarh rus, nu s-a mai invocat nimic.
Putem deduce că nu sunt păcăliți doar românii, ci și austriecii? Putem presupune că există alte filmări, gata să fie lăsate pe piață dacă factori de decizie din statul austriac greșesc față de Moscova? Că nu se exercită doar șantaj cu gazele, ci și cu filmările?
Din păcate, Comisia Europeană nu poate investiga trădarea, iar EPPO apără doar bugetul Bruxelles-ului. Degeaba faci reclamație la Curtea Europeană de Justiție, lupta cu spionii cade în sarcina autorităților naționale.
Iar Viena a fost și a rămas, spune BBC, un cuibușor de nebunii pentru mulți dintre cei 17.000 de diplomați, unii cu două joburi, aflați la post.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News