EXCLUSIV  România, țara în care clienții cred că ospătarii sunt slugi. "Auzi? Să mă servești repede, că mă grăbesc"

Cu toții am mers, cel puțin o dată, într-un restaurant sau într-un bar. Fiecare dintre noi a intrat în contact cu un ospătar, dar v-ați întrebat vreodată - asta dacă nu ați lucrat în domeniu - cât de grea este această meserie? 

În momentul în care ajungi într-un restaurant, încearcă să înțelegi faptul că ospătarul nu este un servitor personal, o slugă, ci este angajatul unui local care încearcă să îți ofere cele mai bune servicii. Acest lucru nu înseamnă că ai dreptul de a-l jigni, chiar dacă tu te grăbești, asta nu-i problema ospătarului. Mergi la restaurant când ai timp, nu când ești pe grabă, că nu o să se învârtă pământul în jurul tău doar pentru simplul fapt că n-ai timp și trebuie să ajungi în nu știu ce loc dar te-a luat "fomița pe drum" și ai pretenția "să mă servești și pe mine repede, că sunt pe grabă și am mașina în față pe avarii".

Mergi, prietene, la un fast food ori la un magazin alimentar unde găsești produse gata preparate dacă ți-e atât de foame, dar nu veni într-un loc unde ceilalți sunt calmi și se bucură de masa lor. Într-un moment de slăbiciune, ca să nu-l numesc altfel, când mâncarea de fapt nu întârzie, ci e în curs de preparare, primata din interiorul tău decide să înceapă un scandal cu tot staff-ul restaurantului care nu înțelege ce a făcut greșit.

Pe lângă faptul că, până să ajungi în acel moment, am văzut toți cei prezenți faptul că ești lipsit de maniere, nu e nimeni slugă, chiar dacă plătești pentru un serviciu, e normal ca acel serviciu să dureze. Englezescul "things take time" îți sună cunoscut? Hai, că sigur îl ai tatuat pe braț. Ei, în traducere înseamnă că "lucrurile iau timp". Văd din ce în ce mai des ospătari umiliți de către clienții ca cel pe care l-am întâlnit eu aseară într-un restaurant din București. 

Eram cu frații mei la o cină în familie, iar la un moment dat, de nicăieri, apare "regele", că fix așa se comporta. Bucătăria părea că îi aparține, noi, ceilalți clienți, părea că nu suntem acolo, și a început clasic după doar 3-5 minute cu "auzi, șefule? da' mâncarea mea?". 

Pe vremea când făceam ospătărie am întâlnit zeci, poate sute de clienți ca el, însă niciodată nu m-am lăsat umilit. Ospătarul de aseară a fost copleșit, și așa aș fi fost și eu dacă eram în locul lui. Nu voi relata cuvintele pe care le-am auzit, vreau doar să înțelegem că și ospătarii, la fel ca oricine altcineva care oferă servicii, merită respectați și înțeleși. Puneți-vă, cel puțin o dată, în pielea lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News