România, țara morților frumoși. ”La pușcărie” vs. ”la chirurgie”

Ca să înțeleagă și cei care nu au trecut printr-o repartiție cum funcționează acest sistem trebuie spus că, în funcție de notele obținute la examenul de admitere, rezidentul poate alege specializarea pe care o va urma. Domeniile la care visează tinerii medici se ocupă primele, la cele mai puțin populare rămân locuri neocupate.

Prima specialitate ocupată în acest an a fost...dermatologia. Au rămas, însă, 30 de locuri libere la ATI, 156 la chirurgie (chirurgie generală-99, chirurgie vasculară-15, chirurgie pediatrică-23 etc.), 93 de locuri la medicina de urgență, 56 la ortopedie, 13 la urologie, 46 la neonatologie.

Nicio specialitate medicală nu este ușoară, evident, dar nu putem să nu remarcăm că tocmai acolo unde credeam că e mai greu se ajunge cu note mai mici. Ba chiar, așa cum am văzut, e criză de candidați... un semnal de alarmă pentru ce ne așteaptă în viitor.

De fapt, nu e corect spus ”mai greu”, pentru specialitățile chirurgicale, neonatologie sau ATI, ci mai degrabă mai riscant. În țările unde românii se duc să lucreze ca medici, sau să se opereze, ca pacienți, eroarea medicală nu este sancționată penal. Acolo, prima grijă a societății e să vadă cum s-a produs accidentul, astfel încât, pe viitor, să se reducă riscul de accident. La noi, orice prompterist care se respectă știe să arate cu degetul: medicul e de vină! Iar singura întrebare pe care o pune este câți ani de pușcărie îl așteaptă.

Sloganul ”La pușcărie!”, atât de drag presei main-stream și freneticei social-media, ne va lăsa fără medici la chirurgie. Par a fi tot mai puțini medicii dispuși să opereze cu procuratura în sala de așteptare. Iar teama de arest, care poate o funcționa în sistemele care apără proprietatea, nu prea dă rezultate în sistemele care apără sănătatea. I-o demotiva frica pe hoți, iată că nu-i motivează pe tineri să facă șase ani de rezidențiat, ca pregătire pentru șase ani de închisoare.  

Cu toate lipsurile din sistemul public, care se sparg în capul medicilor, cu o grilă de salarizare prea puțin diferențiată în funcție de specialitate și de numărul intervențiilor realizate, doar în privat o să mai găsim medici care să considere că merită riscul.

Pe de altă parte, așa cum nu am inventat ampicilina, nu inventăm noi nici medicina defensivă, adică răspunsul sistemului sanitar la presiunile de tip judiciar. Ca să se apere, sistemul sanitar va prescrie nu doar mai multe analize, ci toate analizele posibile, va amâna decizia până la un diagnostic de certitudine, și va tot amâna intervențiile, prin pasarea pacienților la nivele de expertiză superioare. Românul va fi tratat mai încet, cu rezultate mai proaste și cu costuri mai mari. Măcar la dermatologie o să fie destui medici astfel încât, viu sau mort, românul o să rămână frumos.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News