• România uitată: Cum trăiam, cu adevărat, în urmă cu 20 de ani. Informațiile pe care protestatarii și revoltații pe Vest nu le vor publice

Potrivit Eurostat, în anul 2003, salariul mediu era de 138 de euro, autostrăzile erau o promisiune timidă, cu doar 113 kilometri construiți, iar speranța de viață la naștere abia atingea 71 de ani. România încă își căuta direcția, oscilând între aspirațiile Vestului și bagajul greu al trecutului. Astăzi, în 2024, țara arată diferit. Salariul mediu a depășit pragul de 1.000 de euro, rețeaua de autostrăzi măsoară 1.074 de kilometri, iar speranța de viață a crescut la 76,6 ani. Ce s-a schimbat, deci, în toți acești ani? De ce un progres evident este atât de des negat de români, iar satisfacția pare să rămână o Fata Morgana în sufletul colectiv? Nu o arată clar datele de mai jos?

România care s-a ridicat

Nu putem înțelege prezentul fără a aprecia drumul parcurs. O țară care în 2003 abia adera la o nouă ordine europeană a reușit, prin decizii grele și prin sacrificiile generațiilor, să-și schimbe fața. Integrarea în Uniunea Europeană în 2007 a reprezentat, fără doar și poate, un moment de cotitură. Brusc, am avut acces la fonduri de dezvoltare, la tehnologii moderne, la o piață liberă și deschisă. Fiecare drum asfaltat în comunitățile mici, fiecare școală renovată, fiecare spital modernizat poartă amprenta acestei schimbări.

În prezent, România a atras investiții străine care au transformat industriile și au creat locuri de muncă, iar multinaționalele au devenit motoare ale economiei. De la fabrici auto moderne în Pitești și Craiova până la hub-uri IT în Cluj și Iași, România a devenit o parte vitală a economiei europene. Agricultura, odinioară simbol al sărăciei rurale, a cunoscut o adevărată revoluție tehnologică, iar producțiile record de grâu și porumb plasează țara printre cei mai mari exportatori din UE.

Progresul pe cifre și dincolo de ele

În 2003, România era încă o țară a drumurilor prăfuite, a Daciilor vechi și a accesului limitat la tehnologie. Astăzi, o generație întreagă s-a născut în era telefoanelor inteligente, a internetului de mare viteză (unde România este printre liderii mondiali), a centrelor comerciale moderne și a orașelor care se reinventează în permanență. Metroul din Cluj, proiectele de infrastructură din București și investițiile în energie verde sunt doar câteva exemple ale României care privește spre viitor.

Indicatorii economici confirmă transformarea: PIB-ul României a crescut de peste 5 ori în ultimele două decenii. În paralel, salariile au urcat treptat, iar nivelul de trai s-a îmbunătățit vizibil. Oamenii uită că bunicii lor nu au avut niciodată posibilitatea de a călători în străinătate, de a mânca fructe exotice în miezul iernii sau de a visa la case conectate la toate utilitățile. Cu alte cuvinte, suntem bine. Suntem mai bine. Mâncăm mai mult unt și mai puțină margarină, mergem mai mult cu mașina și mai puțin pe jos, bem mai multă cafea și mai puține ceaiuri. Tot e ceva, nu?

Și totuși... încă mai e loc de "bleah" și "neah"

De ce atunci, în pofida acestor realizări, românii sunt adesea nemulțumiți? O explicație ar putea fi trauma trecutului. Generații întregi s-au format sub regimul comunist, un regim care le-a promis „siguranță” în schimbul libertății. „Se dădea” era expresia-cheie a vremurilor: lapte, pâine, căldură, într-o lume controlată și fără opțiuni. Astăzi, în capitalismul modern, statul nu „dă”, ci facilitează, iar oportunitățile trebuie câștigate. Tranziția încă doare, mai ales pentru cei care se simt pierduți într-o lume nouă, unde trebuie să te adaptezi continuu.

În plus, spiritul critic al românului – alimentat de o istorie presărată cu promisiuni încălcate – îl determină să caute permanent „nod în papură”. Într-o lume a rețelelor sociale, unde informațiile "pe jumătate", discreditările, fake news-urile și manipularea abundă, este normal ca sentimentul de nemulțumire să se amplifice. E mult mai simplu să vezi gropile din asfalt decât sutele de kilometri construiți. E mai ușor să critici spitalele vechi decât să recunoști progresele din sistemul medical, cum ar fi transplanturile salvatoare sau aparatura de ultimă generație.

Online-ul e plin astăzi de campanii anti-Europa, anti-UE, anti-americani. Sunt atâția care încă mai tânjesc după vremurile apuse și susțin cu tărie, prin clipuri generate cu AI, meme-uri, TikTok-uri și postări "scandaloase" că "pe vremuri" era mai bine, că Estul a avut grijă de noi, că de la ruși vine salvarea... Dormim? Și dacă da, ne trezim?

Și lecția celor două decenii "pe plus"? Când și cine o mai învață?

Nu spun că acum suntem "pă bogăție". Ar fi nedrept și neadevărat. România nu stă cel mai bine, dar stă bine, chiar dacă mai are de tras, mai are de dus, mai are de demonstrat, mai are de îndeplinit. În ciuda progreselor evidente, încă avem drumuri neterminate, spitale care "strigă" modernizare, școli care așteaptă să fie renovate. Însă progresul nu înseamnă perfecțiune. Este un drum continuu, anevoios, presărat cu pași înainte și uneori înapoi.

Ar trebui să începem să ne întrebăm de ce alegem să vedem mereu partea goală a paharului. Poate că ne lipsește, ca națiune, încrederea în propriile noastre forțe. Am reușit în doar două decenii să schimbăm România din temelii, să o aducem mai aproape de Europa pe care o admirăm. Și, mai presus de toate, am reușit să oferim generațiilor tinere ceva ce noi nu am avut: libertatea de a visa și de a construi. Astăzi, România este o țară a contrastelor, dar și o țară a nădejdii. De la satul uitat de lume unde copiii învață online la metropola agitată unde start-up-urile inovează, România evoluează. În loc să ne plângem, ar trebui să învățăm să arătăm ceva mai multă recunoștință și încredere. Pentru că adevărul este simplu: România a progresat. A ieșit în față cu ce a putut și a știut ea mai bine. Și va continua să o facă, pe alocuri cu sprijin din Vest. Dar, pentru ca progresul să fie complet, e nevoie ca și noi să ne schimbăm felul de a privi lumea și lucrurile. Să începem azi, încurajați chiar și numai de cifrele de mai sus. E un punct de plecare. Un punct dincolo de care se pot întâmpla și mai multe, și mai bine, și mai repede. Eh, încercăm?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News