Românii au fost sfidați. Dar și maghiarii. Culmea!

UDMR nu este de condamnat pentru ca cere. Si nici macar pentru ca bate cu pumnul in masa atunci cand o face. De condamnat este cel care da. Evident, in ipoteza, cum este cea a Institutului de Medicina si Farmacie din Targu Mures, in care solicitarea este ilegitima iar satisfacerea ei are consecinte deosebit de grave. PD-L, pe mana premierului Mihai Razvan Ungureanu si intr-un acord deplin cu partenerii de coalitie, “onorand” pretentia UDMR, i-a sfidat pe romani. Dar, culmea, si pe maghiari.

Orice comunitate etnica, si cu atat mai mult cea maghiara, care are o pondere insemnata, este indreptatita sa studieze in limba ei. Sa aiba scoli si facultati proprii. Oriunde si oricate. Pe bani privati. Cat priveste banul public, si de aceasta data drepturile comunitatii maghiare sunt, teoretic, pastrand proportiile chiar si acceptand o discriminare pozitiva, aceleasi cu ale populatiei romanesti. Referindu-ne la invatamant, in mod logic dar si necesar, nu trebuie sa existe decat o singura bariera. Valabila si pentru romani, si pentru maghiari, si pentru alte nationalitati ori etnii. Care este aceasta?

Chiar intr-un sistem de invatamant nereformat, cum este cel romanesc, chiar si intr-un sistem de invatamant subfinantat si total neadaptat normelor europene, exista standarde minime de calitate. Pentru ca o gradinita, o scoala ori o institutie de invatamant superior sa poata functiona, este obligatoriu ca o serie intreaga de cerinte minime sa fie, in prealabil, indeplinite. De ce? Pentru ca, altfel, la intrare avem copii sau tineri normali iar la iesire scoatem rebuturi. Ori cu rebuturi Romania ramane in secolul trecut iar oamenii esueaza si vor fi nefericiti. In cariera si in viata.

In ceea ce priveste invatamantul universitar, exista patru instrumente principale care, pana la urma, fixeaza parametrii minimi calitativi. Unul este bugetul. Disproportionat de mic. Al doilea este politica in invatamant, care este concretizata, pana la urma, prin lege. Avem o lege, dar proasta, impusa cu forta, fara dezbatere, prin asumare de raspundere. Si, in fine, mai exista doua instrumente care ar trebui sa functioneze si care ar putea salva cat de cat lucrurile. O autoritate care da avizul pentru functionarea unor institutii de invatamant, in functie de respectarea unor standarde, si autonomia universitara, care permite senatelor sa ia decizii capitale. Si care nu ar trebui sa lase pe mana guvernantilor nici politizarea invatamantului si nici adoptarea unor decizii arbitrare.

Aceste doua instrumente, singurele care nu sunt inca deteriorate in invatamantul superior romanesc, au fost date literalmente peste cap de decizia aberanta a Guvernului Ungureanu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News