Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a RUSALIILOR, este numită în popor şi Duminica Mare. Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, eveniment foarte important din viaţa Bisericii.
Sărbătoarea cade întotdeauna duminica, la zece zile după Înălţare şi la 50 de zile după Paşte. RUSALIILE reprezintă, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de oameni, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.
Potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, lunea de după duminica RUSALIILOR este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Astfel, sărbătoarea RUSALIILOR are consacrate două zile.
Potrivit mărturiilor apostolilor, Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, i-ar fi umplut de darurile sale pe aceştia. Pentru început, apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine. Apoi, apostolii au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi. Începutul a avut loc chiar în acea zi a Pogorârii Duhului Sfânt, când, în urma predicii apostolului Petru, 3.000 de "suflete" au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate creştină.
Rusaliile sunt cunoscute sub nume diferite: iele, zâne, șoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli.
Oamenii nu știu câte sunt și nu le spun pe nume, ca nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, rămân arse și neroditoare.
Legendele spun că Rusaliile răpesc din când în când un tânăr frumos ca să joace cu el. Când este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora cântecele lor și nici să le mărturisească semenilor ce a văzut. În caz contrar, sunt pedepsiți cu moarte sau paralizie.
Nu scăpau de pedeapsă nici cei care nu respectau timpul lor - sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh până luni după-amiaza din săptămâna a doua de după Rusalii. Pentru a apăra gospodăria de invazia Rusaliilor, oamenii obișnuiesc și astăzi, în virtutea tradiției, să arboreze la porți, în foișoare, pe ganguri sau la intrările în case, ramuri verzi de tei, planta considerată a avea proprietăți apotropaice.
Ajunul RUSALIILOR, biserica a consacrat-o Moşiilor de vară - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul RUSALIILOR.
De RUSALII nu este bine să se lucreze, fiind primejdios din cauza osândei grele pe care poți să ți-o atragi.
Leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii, era jocul călușarilor, constând în săritul peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.. Se mai foloseau și usturoiul și pelinul.
În cinstea Duminicii Rusaliilor, flăcăii aduceau din păduri frunze de tei sau de nuc, care se binecuvintează şi se împart credincioşilor, și apoi sunt puse la icoane. Acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfântului Duh pogorât peste apostoli. Există credința că aceste frunze feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor.
Femeile în vârstă culeg acum plantele cu puteri tămăduitoare, căci se crede că numai până la Sanziene au puteri vindecatoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu