S-a aflat, în sfârșit, de ce Soarele părea „albastru, violet și verde” în anul 1831

Cu toate acestea, specialiștii nu au reușit să identifice care a fost vulcanul „vinovat“ pentru fenomenele misterioase de la acea vreme. Până acum însă, notează IFL Science.

Se știe că „erupția misterioasă” a dus la un eveniment scurt și brusc de răcire care a avut loc între 1831 și 1833, scăzând temperatura medie cu aproximativ 1°C. Compozitorul german Felix Mendelssohn a scris acest lucru în timpul călătoriei prin Alpi în vara anului 1831: „Vreme pustie, a plouat din nou toată noaptea și toată dimineața, este frig ca iarna, pe cele mai apropiate dealuri este deja zăpadă adâncă.”

În august 1831, au apărut și rapoarte din întreaga lume – inclusiv din China, Europa, SUA și Caraibe – despre Soarele care apărea „albastru, violet și verde”. Acest fenomen a fost probabil cauzat de praful și gazele vulcanice care împrăștiau lumina soarelui într-un mod neobișnuit.

Au existat unele speculații că erupția a avut loc la vulcanul Babuyan Claro din Filipine sau că a fost vorba chiar de erupția Ferdinandea de lângă Sicilia, dar noi cercetări au descoperit un nou vinovat.

Oamenii de știință de la Universitatea St Andrews din Scoția au găsit dovezi solide că erupția vulcanică a venit din caldera Zavaritskii de pe insula nelocuită Simushir, parte a Insulelor Kurile din Orientul Îndepărtat al Rusiei, nu prea departe de Japonia.

Ei au ajuns la această concluzie prin analiza geochimică a probelor de miez de gheață, care a relevat o „potrivire perfectă a amprentei” depozitelor de cenușă.

„Am analizat chimia gheții la o rezoluție temporală foarte mare. Acest lucru ne-a permis să identificăm momentul precis al erupției până la primăvara-vara anului 1831, să confirmăm că a fost extrem de explozivă și apoi să extragem micile cioburi de cenușă. Găsirea potrivirii a durat mult timp și a necesitat o colaborare extinsă cu colegii din Japonia și Rusia, care ne-au trimis mostre colectate de la acești vulcani îndepărtați cu zeci de ani în urmă”, a zis dr. Will Hutchison, autorul principal al studiului de la Școala de Științe ale Pământului și Mediului de la Universitatea din St Andrews.

„Momentul din laborator în care am analizat împreună mostrele de cenușă, una de la vulcan și una de la miezul de gheață, a fost un adevărat moment de revelație. Nu-mi venea să cred că sunt identice”, a adăugat Hutchison.

Cercetătorii spun că munca lor evidențiază puterea erupțiilor vulcanice și potențialul lor de a influența viața de pe Pământ. Vulcanii pot avea un impact semnificativ asupra climei prin eliberarea de gaze și particule în atmosferă, ducând la efecte de răcire pe termen scurt și, în unele cazuri, contribuind la încălzirea pe termen lung.

De exemplu, erupția din 1991 a Muntelui Pinatubo din Filipine a pompat cel mai mare nor de dioxid de sulf măsurat vreodată, determinând scăderea temperaturilor globale cu aproximativ 0,5°C (0,9°F) timp de unul până la trei ani.

Dacă ar avea loc astăzi o altă erupție precum 1831, ar provoca probleme destul de mari.

„Există atât de mulți vulcani ca acesta, ceea ce evidențiază cât de dificil va fi să prezici când sau unde ar putea avea loc următoarea erupție de magnitudine mare”, a adăugat doctorul Hutchison.

„Ca oameni de știință și ca societate, trebuie să luăm în considerare cum să coordonăm un răspuns internațional atunci când are loc următoarea erupție mare, precum cea din 1831”, a conchis el.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News