"Să mai trăim noi până atunci, tovarăşe". Ce voia Gorbaciov de la România și implicarea în răsturnarea lui Ceaușescu: "Dacă eu nu o să-ţi spun adevărul, nimeni nu o va face"

Dispariţia lui Mihail Gorbaciov (2 martie 1931 - 30 august 2022) ar putea aduce noi informaţii despre relaţiile subterane dezvoltate între URSS şi grupul filosovietic care a preluat puterea în România în decembrie 1989.

Ultimul mare tratat bilateral dintre România şi URSS

Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov au semnat pe 5 aprilie 1991 ultimul mare tratat bilateral dintre România şi URSS, document în care Bucureştiul accepta o poziţie de vasalitate explicită. Chiar înaintea acestui gest, pentru prima dată după 1964, România trimite cadre militare la Academiile de Stat Major şi la Institutul Diplomatic din Moscova reaşezând relaţia cu Moscova într-o perspectivă diferită, după dizidenţa regimului Ceauşescu, scrie Rador, citâd Deutsche Welle. Tratatul avea o valabilitate de 15 ani, iar părţile se angajau, potrivit Articolului 4 "să nu participe la nicio alianţă îndreptată una împotriva celeilalte".

Textul era o pledoarie pentru rămânerea ţării sub influenţă sovietică, într-o perioadă în care statele Europei Centrale din fostul lagăr socialist luau distanţă de trecutul lor. De pildă, pe 15 februarie 1991, în vreme ce oficialii români făceau vizite la Moscova şi cârpeau ţesătura cu sovieticii, Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia semnau Declaraţia de la Vişegrad.

Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi Bulgaria au urmat exemplul României şi au semnat, la rândul lor, noi tratate cu Moscova, dar fără clauze similare, care să le interzică alianţe cu Vestul. Parlamentul României nu ratifică, însă, tratatul, dar nici nu mută azimutul ţării spre altă direcţie. Aşa că pe 1 decembrie 1991, chiar înainte de căderea URSS, Ucraina organizează referendumul pentru independenţă, pe care Legislativul de la Bucureşti îl declară în unanimitate nul şi neavenit.

După 1985, odată cu venirea lui Mihail Gorbaciov în fruntea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, relaţiile dintre România şi URSS au rămas dificile pe direcţiile militară şi de politică externă, unde Bucureştiul milita pentru dezarmare şi cerea un termen mai scurt la reînnoirea Pactului de la Varşovia, dar s-au răcit semnificativ pe axele reformiste impuse de Moscova odată cu lansarea politicilor de glasnost şi perestroika (transparenţă şi restructurare).

Gorbaciov, vizită în România

Gorbaciov a vizitat România între 25 şi 27 mai 1987 şi a vorbit despre cooperarea dintre România şi URSS care ar trebui "să concorde cu imperativele timpului". La finalul discuţiilor, Ceauşescu şi Gorbaciov au adoptat un program de dezvoltare economică valabil până în anul 2000.

A urmat în 4-6 octombrie 1988 vizita de răspuns a cuplului Ceauşescu la Moscova, unde Gorbaciov a menţionat inclusiv "asperităţile" bilaterale, în vreme ce Nicolae Ceauşescu îl sfătuia pe omologul său să lase la o parte problemele "externe şi istorice" cum ar fi "defăimarea lui Stalin", căruia liderul român îi recunoştea o serie de merite.

Ceauşescu şi Gorbaciov, două întâlniri în 1989

În 1989, Ceauşescu şi Gorbaciov s-au văzut de două ori, prima dată la Bucureşti la summitul Pactului de la Varşovia. Aici, la dineul gazdei, Gorbaciov, i-ar fi spus lui Ceauşescu, potrivit traducătorului liderului sovietic, Ceslov Ciobanu: "Eu am să te critic, căci dacă eu nu o să-ţi spun adevărul deschis despre ce se întâmplă în România nimeni nu o va face".

Această discuţie are loc, însă, după diferitele contacte care au avut loc între oficiali de diferite ranguri de la Moscova şi semnatarii Scrisorii celor 6, document dat publicităţii la BBC şi Europa Liberă în martie 1989. Silviu Brucan, unul dintre semnatari, povesteşte în Memoriile sale inclusiv o întâlnire cu Mihail Gorbaciov din noiembrie 1988 în care este pus pe masă proiectul puciului împotriva lui Ceauşescu : "de la început a declarat că este de acord cu acţiunea de răsturnare a lui Ceauşescu, cu condiţia ca ea să fie concepută şi realizată astfel încât să ducă la menţinerea partidului comunist ca forţă politică conducătoare în România" (Silviu Brucan, Generaţia irosită. Memorii, Editurile Univers & Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1992).

A doua întâlnire pe care Ceauşescu şi Gorbaciov au avut-o în 1989, tot în marja unui summit al Pactului de la Varşovia, la Moscova pe 4 decembrie nu i-a dat preşedintelui român mari speranţe, mai cu seamă că liderul rus a făcut o prezentare a discuţiilor pe care le avusese la Malta cu George Bush (2-3 decembrie 1989).

Implicarea URSS în răsturnarea lui Ceauşescu, demonstrată cu documente

Implicarea Uniunii Sovietice în multe dintre aspectele răsturnării lui Ceauşescu au fost demonstrate cu documente. În Rechizitoriul din Dosarul Revoluţiei, apărut în 2019, sunt date fragmente din care rezultă că Ceauşescu avea informaţii despre sprijinul sovietic şi al altor state din Pactul de la Varşovia în favoarea manifestanţilor. Procurorii care au lucrat la caz au scos la iveală inclusiv probe despre cererea intervenţiei militare sovietice solicitate de Ion Iliescu şi generalul Nicolae Militaru. Rechizitoriul mai precizează că un eventual proces corect aplicat soţilor Ceauşescu ar fi putut demonstra legăturile cu Moscova ale noului grup care a luat puterea şi care viza răsturnarea lui Ceauşescu, dar rămânerea României în sfera de influenţă a Moscovei.

La ultima întrevedere Gorbaciov-Ceauşescu, unde cel din urmă insista pentru o întâlnire la nivel de prim-miniştri pe chestiuni economice în ianuarie 1990, Mihail Gorbaciov ar fi spus "Să mai trăim noi până atunci, tovarăşe Ceauşescu".

În mod ciudat, în Amintirile lui Gorbaciov ( Mihail Gorbaciov, Amintiri. Viaţa mea înainte şi după perestroika, Litera, Bucureşti, 2013) nu sunt citate deloc numele lui Ceauşescu şi Iliescu, deşi diferite întrevederi cu ceilalţi lideri ai blocului socialist sunt descrise adesea pe larg.

Istoria implicării lui Mihail Gorbaciov în răsturnarea lui Ceauşescu este complicată, dar intenţiile lui par clare: păstrarea României sub umbrela URSS.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News