Să trecem la treabă!
Cand intri in politica trebuie sa ai stomacul tare. Nu doar pentru ca din tribuna intri in teren, ci si pentru ca trebuie sa stii sa te impaci cu reactiile provocate de schimbarea pe care o faci. Trebuie sa iti asumi tot, si bune si rele. Vin la pachet si e firesc sa fie asa! Sunt oameni care privesc cu bunavointa sau cu neutralitate gestul, sunt si dintre aceia care, firesc, il privesc cu suspiciune sau cu rezerve.
Politica e, inca, o zona minata, in perceptia generala, o zona in care daca intri esti banuit a priori ca te vei murdari. Pot sa inteleg si asta. Mi-e mai greu sa inteleg verdictele malitioase, fara argumente. Dar si cu ele pot trai. Pentru ca, de multe ori, trebuie sa ne impacam si cu oameni sau situatii cu care nu ne simtim tocmai confortabil, nu? Cred in logica tolerantei si a concordiei, nu in lipsa de logica a conflictului, si, cu atat mai putin, a adversitatii incrancenate. Imi vad, asadar, de drumul meu si de principiile mele, cu constinta faptului ca nu poti pretinde aplauze unanime.
Am plecat de la o profesie pe care o iubesc, dintr-un loc in care mi-a fost bine, unde sunt oameni dragi cu care am avut multe in comun, am plecat inclusiv de la o situatie financiara proprie sectorului privat si unei mari companii multinationale. Am plecat cu gandul ca ma voi intoarce des acolo, sa-mi vad colegii si sefii care au fost alaturi de mine chiar si acum, cand am apucat-o pe alt drum. Am avut multe satisfactii si momente bune in trecerea mea prin aceasta lume media. Am avut si altele mai putin bune, nu vad de ce n-as admite asta ! Pentru ca au fost si momente in care am avut senzatia de putinta limitata, nu de neputinta, ci doar de absenta posibilitatii de a finaliza.
Fara sa ma laud, tin sa spun ca-mi place sa duc lucrurile pana la capat, ca am o incapatanare uneori vecina cu “inconstienta”, vecina doar (ceea ce, atentie, nu inseamna ca se suprapun !) In presa poti sa comentezi, poti sa semnalezi, poti sa strigi chiar, poti sa pui degetul pe rani, sperand ca cei atentionati isi vor face treaba, pana la urma. In politica, daca ai aliati cu care impartasesti un fel de a vedea lucrurile si intr-un partid care are obiective inauntrul cauzelor in care crezi tu ca om, nu doar ca jurnalist, in politica, deci, exista, insa, si posibilitatea, teoretica, cel putin, de a trece la fapte. Dupa ce-ai facut jurnalism, ai avantajul ca stii ce nu merge. Ai inca sperante, dar si o doza mare de luciditate si vezi tabloul nu doar in alb si negru, ci si in nenumaratele sale nuante, ai big picture-ul mediului politic, pe care l-ai observat atata timp din afara lui, dar din imediata lui apropiere.
Va trebui sa si vorbesc public in noua mea postura, pentru ca si asta intra in fisa postului unui politician, comunicarea cred ca mi-e la indemana, asta am facut pana acum si stiu ca, fara o buna comunicare, faptele pot pali, dar, dincolo de vorbe, vreau sa FAC lucrurile pe care, ca jurnalist le-am clamat, vreau sa sustin si sa ma bat pentru evolutia tarii in care traiesc, tara mea, pana la urma, asa cum e ea, cu tarele ei, dar si cu imensul sau potential. Un potential insuficient…potentat, insuficient stimulat si pus in valoare. N-am de gand sa promit nimic, nu candidez pentru vreo functie, vreau doar sa muncesc, luand asta nu ca pe un sacrificiu, ci ca pe un privilegiu. Politica iti ofera, prin definitie, ocazia unica de a duce la bun sfarsit lucrurile in care crezi, iar eu cred ca e loc de mai bine, de mult mai bine in Romania. Sa nu ratezi aceasta sansa, asta tine si de tine, de perseverenta si de o neaparat necesara capacitate de a te adapta la noul mediu, stiu asta.
Am ales echipa PSD, un partid social-democrat care isi propune sa faca lucruri care ma preocupa si ma bantuie de mult timp. Cat despre eventuala dezamagire a celor care imi cunosc admiratia pentru monarhie si pentru persoana Majestatii Sale, vreau sa le spun raspicat ca nu ma dezic de atasamentele mele.
Am un mare respect pentru Casa Regala, pentru ce reprezinta ea si pentru dimensiunea umana si istorica a regelui Mihai I. Si voi avea intotdeauna. Nu vad, insa, contradictia intre a te implica activ in politica si recunoasterea unei institutii care a facut mult bine Romaniei. Traiesc, insa, in realitatea acestor zile, asa cum arata ea acum, nu vreau sa raman suspendata intr-o lume trecuta sau intr-una ipotetica, ideala, nici intr-o nostalgie pentru vremuri mai bune pe care nu le-am trait, despre care doar am citit mult. Figura Regelui e undeva deasupra tuturor partidelor, iar monarhii autentici, precum regele Mihai I, vor sprijini intotdeauna partidele care produc bine pentru tara. Traiesc acum, in acesta realitate istorica, cu partidele ei, cu viata ei politica, cu personajele sale si cu intamplarile ei.
Daca un partid, cu multi dintre oamenii sai, imi inspira incredere, imi rezerv dreptul sa sper ca alaturi de ei pot urni muntii, de ce nu. Asa ca nu ezit sa ma alatur lor. Sau, mai bine zis, am ezitat un timp, dar acum m-am hotarat: vreau sa trec la treaba ! Cu Dumnezeu inainte, cu toata buna mea credinta si cu echipa care cred ca vede binele general asa cum il vad si eu. Nimic nu poti face de unul singur asa cum o faci cu coechipieri de nadejde, nu cred in individualism, ci in complementaritate si in valoarea solidaritatii. Iar politica e, prin excelenta, un sport de echipa !
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
