Sabia lui Ștefan cel Mare, furată de Suleiman Magnificul

Nu se cunoaște cu certitudine unde a fost produsă arma. Unele surse istorice spun că ar fi fost turnată în oțelăriile genoveze, la cererea Papei, în semn de omagiu pentru victoria în batalia de la Vaslui. Papa ar fi binecuvântat spada pe care i-ar fi trimis-o împreună cu scrisoarea în care îl denumește Atlet al Creștinătății.

La fel de credibilă ar fi varianta ca întemeietorul dinastiei Mușatinilor să fi lăsat moștenire această armă, ca simbol al puterii. Ca urmare, spada n-ar fi fost folosită în luptă, pentru a evita riscul capturării. Un dregător o păstra, în mod ritualic fiind oferită domnitorului la ceremonii sau evenimente deosebite. Funcția era deținută de un mare boer, numit ”spătar”,  de la spată-sabie, scrie Ștefan Gorovei, citat de Adevărul.

 

Un scenariu susține că Ştefan cel Mare personal şi-a predat sabia turcilor, în momentul în care a acceptat să plătească tribut. Este puţin probabil însă ca voievodul să fi renunţat la simbolul dinastiei şi al moharhilor Moldovei. Mai ales că Moldova plătea un  tribut simbolic și înainte de domnia lui Ștefan Cel Mare, sumele crescând pe măsură ce a crescut presiunea Imperiului Otoman, după cucerirea Bizanțului.

O altă variantă mai credibilă este jefuirea visteriei domneşti de către turci. Acest eveniment s-ar fi întâmplat după 1538, când Petru Rareş a fost alungat de campaniile de represalii ale lui Suliman Magnificul. Domnul adus de turci, Ştefan Lăcustă, i-a lăsat pe otomani să jefuiască tezaurul, luând cu ei şi spada voievodală, scrie adevarul.ro.

Deşi au fost deschise tratative cu autorităţile turceşti pentru aducerea spadei în România, inclusiv existând varianta unui schimb de artefacte, arma a rămas la Istanbul. În muzeele româneşti există doar copii ale celebrei arme.