SÂMBĂTA MARE. Ce se face în ultima zi de post

SÂMBĂTA MARE. Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit Mielul lui Dumnezeu, simbolizând sacrificiul său desăvârșit. De obicei, de pe masa creștinilor, în ziua de Paști nu lipsesc preparatele din miel, precum: drobul, borșul de miel, stufatul sau friptura.

SÂMBĂTA MARE.  În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paști și fac ultimele retușuri prin casă. Principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști nu este însă mâncarea, ci primenirea hainelor, căci, la fel ca apa, haina are un rol purificator.

SÂMBĂTA MARE. Obiceiuri și tradiții

SÂMBĂTA MARE. Încă de la începutul Postului, gospodinele croiesc cămăși noi, atât pentru ele cât și pentru restul familiei, pentru a le purta în ziua de Paști. Seara, gospodinele pregătesc coșul pe care urmează să-l ducă la biserică, la slujba de Înviere. În el pun, de regulă, o lumânare, ouă roșii, pască și cozonac.

În unele zone se mai pun și o bucată de slănină, șuncă, zahăr, făină, sare, usturoi, busuioc, cârnați și o coptură în formă de miel. Peste toate acestea se așterne cel mai frumos ștergar din casă. Înainte de miezul nopții, se pornește către biserică, unde credincioșii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir și aprind și acolo lumânări, pentru a vesti și celor de dincolo Învierea Mântuitorului.

SÂMBĂTA MARE. Pentru sufletul celor morţi fără lumânare, tradiţia din Bărăgan păstrează cu sfinţenie un obicei inedit pentru slujba de Înviere. Un cocoş alb este dus la biserică şi altfel se crede că cel „adormit" va avea lumină pe lumea cealaltă. Ritual pentru liniştea mortului Pe lângă aducerea cocoşului alb la biserică, familia celui trecut în lumea drepţilor fără lumânare dă de pomană şi câteva pungi cu alimente, acesta fiind altul dintre obiceiurile din Sâmbăta Mare de Paşte.

Tradiţia spune că, după ce trei ani la rând membrii familiei celui dispărut participă la acest ritual, mortul va avea, în sfârşit, o lumină aprinsă la capătâi. Imediat, după Înviere cocoşul este dat de pomană unui străin, alături de o lumânare aprinsă. Urmând obiceiurile din Sâmbăta Mare, credincioşii cred că prezenţa cocoşului alb aminteşte de lepădarea Sfântului Petru de Iisus.

Tradiţia din străbuni mai spune că, atunci când se cântă Hristos a înviat!, la miezul nopţii, cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş zice primul „Cucurigu!. Este un semn că, în anul acela, în casa gospodarului repectiv va fi belşug. Coşul cu bucate sfinţite Marele praznic al Învierii păstrează de-a lungul deceniilor în fiecare zonă a ţării câte un obicei. S-a dovedit că tradiţiile cele mai cunoscute şi îndrăgite în ţara noastră aduc spor, sănătate şi bucurii în casele credincioşilor.

Ritualul stropitului

Nu trebuie uitat ritual stropitului, practicat în Transilvania în Duminica Paştelui. Tinerele fete sunt stropite cu parfum de flăcăii satului, pentru ca acestea să aibă noroc tot anul. Băieţii practică ritualul îmbrăcaţi în costume tradiţionale. După ritual, fetele îi cinstesc cu băutură preparată în casă, cu ouă şi cozonac. Citeste mai mult: adev.ro/o6f9kc

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News