EXCLUSIV  Șansa istorică pe care o are România ar putea fi ratată. Coșea, atenționare pentru Ciolacu

”Un pahar pe jumătate plin sau pe jumătate gol.

La sfârșitul anului trecut am publicat un volum intitulat ”Economia României după pandemie. Cum se poate ca o țară bogată să fie săracă”.

Am analizat economia românească utilizând bine cunoscuta expresie: jumătatea plină și jumătatea goală a paharului. Concluzia mea a fost aceea că, în sfârșit, putem vorbi de o jumătate plină a ”paharului” economiei românești. Mai spuneam că datoria unei analize este de a nu nega, dar nici exacerba una din aceste jumătăți.

Revin cu această prezentă scriere asupra celor spuse în volumul citat mai sus deoarece remarc în ultima perioadă ”o avalanșă” de opinii apărute pe multiple canale ale mass mediei dedicate cu mult patos laudativ doar prezentării părții pline a paharului pe care o consideră o reușită epocală a actualei guvernări.

Este perfect justificabil un ”laudatio” al progreselor obținute. Așa după cum spuneam în volumul citat: ”În pofida crizelor care subminează întreaga economie europeană, a războiului din Ucraina, a dificultăților generate de inflație și a problemelor grave întâmpinate de cele mai dezvoltate țări ale Uniunii Europene, România a reușit să aibă creștere economică și să evite intrarea în recesiune tehnică. PIB/locuitor în România a crescut de la 1.659 dolari în 2000 la 14.585 în 2021, deci de aproape 9 ori. 

În ceea ce priveşte PIB-ul pe locuitor (valoarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard – PPS), România s-a situat la 73% din media Uniunii Europene, în grupă cu Portugalia – care a fost la 74% din media UE, Ungaria, 76%, şi Polonia, 77%. Potrivit Eurostat, PIB-ul pe locuitor în România a fost mai mare decât în Letonia, Croaţia, Slovacia, Grecia şi Bulgaria (55%). Nivelul de trai în România a înregistrat un progres remarcabil de la integrarea țării în Uniunea Europeană. Aderarea la UE și banii europeni au contribuit în mare măsură la creșterea bunăstării României”.

Tot atât de justificabil este însă și un ”damnatio”, adică o condamnare a faptului că aceste realizări nu au reușit să aducă mai multe beneficii la nivelul cetățeanului și nici să elimine cele mai sărace zone al Europei aflate pe teritoriul României

Înainte de a trece la prezentarea fondului acestei scrieri țin să subliniez că nu sunt un ”apostol al austerității” și nici un adversar al actualei guvernări și, în niciun caz al domnului prim ministru. Subliniez acest lucru deoarece într-o postare recentă, domnul prim ministru ne consideră pe noi, analiștii independenți, ca fiind ”niște apostoli ai austerității, care fac doar circ, aruncă zilnic minciuni deși nu au construit niciodată nimic”. Țin să îl informez pe domnul prim ministru că nu am propăvăduit niciodată austeritatea, din contră, m-am opus partizanilor ei, iar în lunga mea carieră am construit câte ceva, de la instituția Prognozei în România până la Piața de Capital.

Am punctat aceste elemente pentru a dovedi că ceea ce voi spune în continuare nu este o critică ci doar o ”atenționare” bazată pe experiența căpătată în aproape o jumătate de secol, în țară și în străinătate, în domeniul macroeconomiei și al politicilor economice.

Atenționez asupra faptului că actuala situație economică favorabilă a României, a creșterii economice și a interesului sporit al investitorilor străini este doar un puseu al dezvoltării, nu o constantă a acesteia.

Altfel spus, suntem într-un punct/moment de la care putem merge mai departe sau din contră, ne putem opri/stagna sau chiar regresa.

Ce elemente/situații/oportunități au favorizat apariția acestui ”puseu” de creștere/ dezvoltare/progres?


Acumularea în structura și modul de funcționare a economiei private  românești,pe parcursul anilor de la aderarea la UE, a atributelor de avantaje competitive ale participării la o piață unică europeană, în contextul efectelor în plan legislativ și instituțional al orientărilor și directivelor europene.

Efectul cumulat al atragerii și utilizării fondurilor europene. Pentru fiecare euro pe care l-am trimis către bugetul UE, noi am primit înapoi 3 euro. De la aderare, am crescut de la un nivel de convergență de 44% până la 73%.

”Oportunitățile” apărute în raport cu războiul din Ucraina. România a obținut vizibilitate în plan internațional și al mediului investițional. Ca partener strategic de prim rang al SUA se bucură de credibilitate, iar baza militară NATO, în construcție la Marea Neagră, conferă încredere și siguranță capitalului străin.

Perspectiva transformării României într-un hub al reconstrucției Ucrainei.

Certitudinea începerii în 2027 a exploatării gazului din Marea Neagră, România devenind al doilea mare producător european.


Ce elemente pun în pericol transformarea puseului în trend de continuitate pe termen mediu și lung al creșterii/dezvoltării/progresului?


Incapacitatea consolidării dezvoltării macroeconomice prin resurse/rezultate proprii. Dependența de importuri și de creditare (deficit balanță comercială și cont curent). Deficit bugetar,instabilitate fiscală, colectare insuficientă

Dependență periculoasă de subcontractare pentru mari firme din occidentul european. Industria auto dependentă de comenzi doar din patru țări occidentale. Incapacitatea valorificării prin procesare a mai mult de 70% din producția agricolă vegetală.

Pondere mică a activităților de cercetare, inovare în producția industrială,  valoare adăugată sub media europeană. Import de completare până la 60% din producția exportată.

Piața forței de muncă deficitară. Cererea mai mare decât oferta. 

Reprezentare slabă pe piața comercială și financiară extracomunitară.

Diferențe mari în dezvoltare și facilități logistice între regiunile istorice.

Reprezentare insuficientă pe piața de capital și investițională a capitalului românesc.


Problema cea mai ”specială” și ”dificilă” a transformării actualului puseu de dezvoltare într-un trend de continuitate.

Specificitatea momentului, care cere un nou concept al managementului guvernamental, constă în faptul că prin stadiul superior de dezvoltare atins, România  intră într-o situație numită ” capcana venitului mediu”.

România riscă să intre în așa numita ”capcană a venitului mediu”, o stagnare economică greu de depășit ca urmare a lipsei de productivitate, inovație și management modern – capabile să creeze o valoare adăugată aptă să suporte o creștere importantă a salariilor.

Această capcană este specifică statelor în curs de dezvoltare care au dificultăți să facă pasul următor și să devină economii dezvoltate. Ea constă în aceea că, odată ce veniturile populației ating un anumit nivel (între 8.000 și 12.000 de dolari pe an), apare o tendință de plafonare.

Ce rezultă?

Nu mai pot fi luate măsuri de creștere de tip intensiv prin sporirea valorică, dar și cantitativă a potențialului de investiții. Nu mai sunt eficiente ”investiții” în general, ci ”investiții” în mod specific în domenii și sectoare care să contribuie rapid la o creștere importantă a nivelului mediu al productivității la nivelul întregii structuri a economiei.

Acest lucru înseamnă ”politică economică reformatoare” care, ar trebuie să aibă ca scop crearea unei noi structuri a economiei, pe grupe și sectoare de activitate, având ca obiectiv prioritar o nouă structură tehnico-operațională prin ridicarea de pe stadiul II al revoluției industriale în care ne aflăm (preponderent manufacturier) spre stadiul III sau chiar IV (cercetare-dezvoltare-informatizare-robotizare).

Nu ne mai putem lăuda că ”se fac investiții” și că avem o schimbare a motorului creșterii de la consum la investiții. Trebuie să se pună accentul pe ”ce fel de investiții”, în ce domenii de avantaj comparativ, la ce nivel de tehnologie, cu ce potențial de valoare adăugată, cu ce calitate a locurilor de muncă create, cu ce potențial de competitivitate pe piața europeană și internațională. Evident, o astfel de abordare cere o strategie de politică economică, bazată pe priorități și etapizare în funcție de capacitatea de finanțare.

România se află în prezent, pentru prima oară după 1990, într-o posibilitate reală de a-și depăși condiția și de a deveni o economie importantă în ansamblul  european.

S-au creat condiții și oportunități pe care nu le-am avut până acum, ceea ce dă posibilitatea ca acest ”puseu” de creștere și dezvoltare să se transforme într-o constantă sustenabilă dacă se va înțelege șansa istorică pe care o avem de a transforma oportunitățile în realități”, a scris profesorul Mircea Coșea într-o analiză pentru DC News.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News