Sărăcia din Somalia împinge la măsuri extreme: Mamele îşi abandonează copiii care nu rezistă în drumul către taberele de refugiaţi

Exodul somalezilor spre Kenya lasă, în drum, multe suflete de copii. Părinţii îi abandonează pe cei care nu mai rezistă, în favoarea celor care au şanse de supravieţuire. Copiii rămân în grija lui Dumnezeu şi a sorţii, spun părinţii. Unii sunt salvaţi, alţii nu.

Foametea din Cornul Africii aduce în prim plan situaţii cutremurătoare. Daily Mail a publicat poveştile mai multor părinţi, nevoiţi să aleagă care dintre copiii lor vaor trăi. Cele mai multe dintre cazuri au loc în lungul drum dintre Somalia şi taberele de refugiaţi din Kenya. Copiii care nu rezistă drumului, sunt, de cele mai multe ori, abandonaţi, informează Realitatea.

Wardo Mohamud Yusuf a mers timp de patru săptămâni purtând-o în spate pe fiica sa, de un an şi ţinându-l de mânuţă pe băieţelul de patru ani. Aproape de capătul călătoriei, băiatul s-a prăbuşit. I-a turnat nişte apă în cap şi a încercat să îi dea să bea, dar nu a mai avut forţă. Femeia le-a cerut ajutorul altor oameni, care mergeau pe acelaşi drum, dar nu s-au oprit să o ajute.

"M-am hotărât să îl las cu Dumnezeu, pe drum. Sunt sigură că era viu şi asta îmi frânge inima. Mă trezesc noaptea şi mă gândesc la el. Sunt îngrozită de câte ori văd un băieţel de vârsta lui", a mărturisit Wardo.

Faduma Sakow Abdullahi aplecat spre tabăra de la Dadaab cu un bebeluş şi alţi patru copii, de 5, 4, 3 şi 2 ani. Cei mai mari dintre ei nu s-au mai putut ridica. Femeia nu le-a mai dat nici apă, a păstrat-o pentru cei mai mici dintre copii. I-a lăsat sub un copac, în speranţa că cineva îi va salva.

Mai norocoşi au fost copiii lui Ahmed Jafar Nur. Tată a şapte copii, ahmed a plecat cu un fiu de 14 ani şi o fiica de trei spre Kenya. A doua zi au rămas fără apă. A treia zi, copiii era extenuaţi şi nu mai putea merge de foameşi de sete. "În loc să stau să murim toţi aici, a trebuit să îi las cu soarta lor, mai ales după ce m-am gândit la ceilalţi cinci copii şi la mama lor pe care am lăsat-o acasă. Mi-am spus că trebuie să mă salvez în interesul celorlaţi. Ăştia doi au Dumnezeul lor", a spus bărbatul. Din fericire, cei doi copii au fost salvaţi.

O altă femeie a povestit cum şi-a acoperit copilul, după ce a murit, cu nişte crengi, nu a avut forţa să sape o groapă.

Medicii psihologi din tabăra de refugiaţi de la Dadaab spun că părinţii sunt adesea nevoiţi să facă astfel de alegeri şi au apoi tulburări post traumatice. ei explică că, pe moment, e o aleger de viaţă şi de moarte, dar odată ajunşi într-un loc sigur încep să se gândească la ce au făcut şi au coşmaruri, iamginea copilului abandonat îi urmăreşte.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News