Aveţi toate motivele să vizitaţi Parisul în această perioadă în care veţi găsi fermecătoare târguri de Crăciun (Marchés de Noël) la aproape orice colţ de stradă, de la Saint-Germain-des-Prés până la Disneyland, unde se află Satul lui Moş Crăciun, unde cei mici vor întâlni atât personaje tradiţionale, cât şi altele din desene animate, de la La Défence în Place Saint-Sulpice, pe Champs-Elysées, apoi în Les Halles şi Montparnasse…
Lumini de Crăciun pe Champs-Elysées
Pentru romantici ar trebui realizat un tur prin palatele Parisului, Luvru şi Versailles-ul Regelui Soare. Maison du Limousin este raiul parizienilor care adoră să ofere cadouri kitschoase, denumite féeries d’auteuil. Nu ocoliţi zona Grands Magasins, locul pentru care Parisul se mai numeşte şi Capitala Modei, cum ar fi Place Vendôme şi Faubourg Saint-Honoré.
De la Mexicul revoluţionar la Egiptul suprarealist, de la sărbătorile de la Versailles la Tino Sehgal, de la Andres Serrano, cel care a provocat America, la imperiala Annette Messager, Parisul îi aşteaptă pe iubitorii de artă.
În timpul Vechiului Regim, la Castelul Versailles, sărbătorile şi petrecerile erau probleme la fel de serioase ca războiul sau guvernul. Jocuri, baluri, partide de vânătoare, spectacole se înlănţuiau, unele mai strălucitoare ca altele. Aceste “mici plăceri” avea scopul de a strânge nobilimea în jurul regelui, de a o ameţi ca să-şi uite rolul de contra-putere şi făceau să strălucească Franţa în lume. Astăzi, expoziţia pe această temă, intitulată Serbări şi petreceri de Curte la castelul Versailles, ce va fi deschisă până în 26 martie 2017, încântă mai ales prin reconstituirea marilor decoruri animate, în Sala Oglinzilor şi Sala de Bal.
Lumini în fața Arcului de Triumf din Paris
La Casa Europeană a Fotografiei din capitala Franţei, poate fi vizitată până în 29 ianuarie 2017, expoziţia Andres Serrano, care propune o panorama foarte umană de portrete contemporane, ce evocă însă pictura unor mari maeştri de la Tiţian şi Delacroix, de la Tintoreto şi Velasquez la Courbet.
Marile portete ale Americii, printre care cele ale lui Donald Trump, Chloe Sevigny şi Snoop Dogg, contrastează dramatic cu cele ale oamenilor fără adăpost. Serrano a cumpărat, cu 20 de dolari, pancardele cerşetorilor, construind o panoramă, o instalaţie intitulată Signs of the Times, dar şi serii de portrete americane şi bruxelleze: Nomads şi Residents of New York şi Denizens of Brussels. Între violenţă şi complezenţă, fotograful-vedetă al scenei actuale merge pe sârmă.
Vitrina de Crăciun la Galeries Lafayette
Expoziţia se deschide cu o selecţie din seria America, inspirată de tragedia din 11 septembrie, urmată de seria The Klan, pentru care s-a apropiat de membrii Ku Klux Klan, realizând imagini de o tulburătoare frumuseţe, dar ambivalente, şi de o selecţie de opere sub genericul The Interpretation of Dreams cu portrete ale americanilor, dar şi fotografii din Cuba.
Lili Reynaud Dewar a incitat spiritele dansând goală, pictată în întregime în negru, aducând un omagiu lui Joséphine Baker, în Centrul Naţional de Artă Contemporană de la Grenoble, construit în 1900 de Gustave Eiffel.
Lucrările ei au putut fi văzute apoi la Bienalele de la Lyon din 2013 şi Veneţia (2015). Ele fac parte din Dancing With Myself, colecţia Pinault, expusă la Folkwang Museum din Essen până în 15 ianuarie. La Paris, îşi expune viziunile în expoziţia Dinţi, gingii, maşini, viitor, societate, deschisă la Kamel Mennour.
Kahlo, Cele două Frida
Galeristul Marian Goodman i-a dat carte blanche lui Annette Messager pentru inaugurarea noului spaţiu din rue du Temple care va deveni, din 24 ianuarie 2017, Librăria Marian Goodman. Titlul ales de Annette Messager pentru selecţia de noi desene în acrilic, asemănătoare laviurilor, de mici sculpturi din textile sau acoperite cu pictură neagră şi de opere pe pânză (Mes reliques, 1984-1986), şi Albums-collections din 1974, ce cuprinde fotografii în alb-negru, este À mon seul désir (După dorinţa mea). Expoziţia va fi deschisă până în 14 ianuarie.
Imagini de familie în colecţia Casei Europene a Fotografiei este deschisă la MEP până 29 ianuarie.
Înainte de a explora lumea, fotografii, ca şi pictorii îşi aleg adesea modelele din anturajul propriu. MEP a ales din colecţia sa americană serii emoţionante, ca faimoasele Brown Sisters pe care Nicholas Nixon le-a fotografiat în fiecare vară începând din 1975. Se poate urmări trecerea timpului pe figurile încadrate de părul lung ale celor patru surori. Un moment de graţie între un nou născut şi mama sa, surprins în 1953 de Eliott Erwitt rămâne şi el un mare clasic al genului.
Târg de Crăciun la Paris, în fața Catedralei Notre-Dame
O vastă panorama a modernităţii mexicane, acoperind o perioadă prolifică şi revoluţionară, este costituită de expoziţia Mexique 1900-1950. Diego Rivera, Frida Kahlo, José Clemente Orozco..., de la Grand Palais, ce poate fi vizitată până în 23 ianuarie. Pot fi descoperite aici marile mituri care au fost minunatul pictor muralist Diego Rivera, picturile reflexive ale Fridei Kahlo şi operele pictorului realist José Clemente Orozco. 202 capodopere, descoperiri şi digresiuni compun o înflăcărată pledoarie pentru un Mexic eliberat de strămoşii lui şi încrezător în viitor. Ele formează un parcurs emoţionant şi în egală măsură intrigant prin sincretismul între dimensiunea păgână şi cea creştină.
Tenue correcte
Tenue correcte exigée! Quand le vêtement fait scandale (Ţinută corectă obigatorie! Când hainele provoacă scandal) este titlul unei interesante şi amuzante expoziţii, deschise până în 23 aprilie 2017 la Muzeul Artelor Decorative. Fuste pentru bărbaţi, smokinguri pentru femei, minijupe sau blue-jeans … Peste 400 de veşminte din secolul al XIV-lea până în zilele noastre evocă scandalurile provocate de-a lungul epocilor de aspectul lor transgresiv.
Intitulată Artă şi libertate şi având subtitlul explicit Ruptură, război şi suprarealism în Egipt (1938-1948), expoziţia, găzduită de Centrul Pompidou până în 16 ianuarie, explorează o temă ignorată de istoria artei aplecată mai ales asupra creaţiei europene. Curatoriată de libanezul Sam Bardaouil şi germanul Till Fellrath expoziţia ne ajută să descoperim 10 ani de efervescenţă creatoare, pictori emoţionanţi, poeţi şi liberi cugetători.
Yves Saint Laurent, Smoking feminin 1996
Figură istorică a artei cinetice şi a celei optice, venezueleanul de 93 de ani Carlos Cruz-Diez este o vedetă la Paris. În timpul FIAC, operele lui Carlos Cruz-Diez au dialogat magistral cu arhitectura lui Auguste Perret la Palais d'Iéna. Galeria Mitterrand găzduieşte, până în 28 ianuarie, retrospectiva Carlos Cruz Diez, un être flottant (o fiinţă plutitoare), ce prezintă o selecţie operată de Matthieu Poirier.
Prin seria de lucrări intitulată Chinesenţa Japoniei, Toshio Shibata povesteşte istoria cuceririi de către om a spaţiilor naturale ale ţării sale. Păduri locuite de infrastructuri din fier şi beton, munţi milenari străbătuţi de drumuri…
O frumoasă cartografie în alb-negru a unei lumi delicate, aflate în plină mutaţie, poate fi vizionată la Galerie Polka până în 21 decembrie.
Disneyland
“Cabanele inimii” este numele evocator sub care sunt propuse 33 de reşedinţe de 4 stele în 22 de staţiuni franţuzeşti. Sinonime cu iarna şi zăpada, cu un confort deosebit şi momente de după pârtia de schi în faţa focului, cabanele au invitat întotdeauna citadinii cu rău de înălţime.
Pe vremea vacanţelor în grup, acest fel de locuinţe montane tradiţionale era un fel de nec plus ultra al întâlnirilor pe creste, în intimitate şi fără promiscuitate. Reşedinţele de turism dispun de apartamente mari, dotate cu şemineu.
Cabană din 1907 la Montgenevre
17 asemenea cabane se află în 7 staţiuni; Chamonix, Megève şi Combloux, în Savia de Sus, La Plagne şi Tignes-les-Brévières, la poalele barajului din Savoia, Montgenèvre şi Vars, în Alpi.
Ele oferă spa-uri, piscină, saună, săli de sport, ca la Chalet La Praise, la Megève, au serviciu de baby-sitter.
Să amintim şi Chalet La Vallée Blanche, din Vars, cu tarife ceva mai scumpe, la Chamonix aproape de domeniile de schi Tour et des Grands-Montets, sau Queyzac XXL, la poalele Tignes-Les Brévières.
Cu trei până la şase camere, fiecare cu sală proprie de baie, cu bucătărie perfect echipată şi Wi-Fi gratuit, ele nu sunt totuşi în foarte bună legătură cu pistele de schi.
La solstiţiul de iarnă din 21 decembrie 1521, a fost prima menţionare legală a pomului de Crăciun. Ea a fost trecută în registrul oficial de la Sélestat, în inima regiunii, întrucât atunci tăierea brazilor din pădurea comunală era autorizată pentru copacii cei mici pentru a fi împodobiţi, cu mici mere roşii. De unde, până în zilele noastre, în germană se numesc Christkindel Apfels sau Merele copilului Iisus.
Suntem în dulcea Franţă, la graniţa cu Germania, care păstrează tradiţiile celor două ţări. O regiune de vii, de păduri, de mici oraşe vechi şi castele, dar, mai ales o regiune a Crăciunului, cu case de poveste, cu cântece şi legende, cu vin cald, cu parfum de scorţişoară, cu mistere...
La Strasbourg se află cel mai vechi târg de Crăciun din Franţa, datat 1570. În vecinătate, se află Mulhouse, un oraş al tradiţiilor de ţesături, cu celebrele stofe speciale, cu motive decorative legate de Crăciun. La Sélestat, nu pierdeţi prilejul de a păşi în celebra Bibliotecă Umanistă, fondată în 1452, o adevărată bijuterie. Este singurul oraş European în care are loc un concurs pentru cel mai frumos brad, Mon beau sapin.
Strada negustorilor la Colmar
În târgurile de Crăciun din Colmar, nu există cabane, ci “căsuţe foarte simple care să nu strice decorul natural”. Ele sunt construite de tâmplari locali şi adăpostesc, în fiecare an, în perioada dinainte de Crăciun peste 180 de expozanţi, dintre care 78% sunt alsacieni, grupaţi în cinci târguri de Crăciun. Până în 30 decembrie, aceste mici sate formează o etapă în descoperirea centrului istoric al oraşului.
Scăpat ca prin minune de distrugerile războiului, acesta este o bijuterie de arhiectură medievală şi renascentistă, în asemenea măsură încât construcţiile de secol XI sunt considerate “recente” de către iniţiaţi… Case cu şarpantă îmbinată ca piesele de lego, reşedinţe elegate din piatră, cu mai multe etaje, cu frontoane cu volute şi foişoare, toate faţadele arătând minunat. Vopsite în tonuri pastel sau în culori vii ele compun un decor ca de teatru, împodobit cu grijă la apropierea sărbătorilor.
Colmar și atmosfera Crăciunului
Cu ghirlande cu beculeţe în arborii desfrunziţi, cu brazi albi în toate colţurile străzilor, cu faţade şi vitrine decorate, cu monumentele luminate, vechiul centru se transformă odată cu căderea nopţii într-un ţinut fermecat. În mai puţin de 20 de ani, această “magie a Crăciunului” cum este numită, a transformat luna decembrie în sezon turistic: peste 1,5 milioane de vizitatori dintre care 45% străini, adică jumătate din numărul anual de turişti. Prin comparaţie, vestitul târg de Crăciun de la Strasbourg, cu o existenţă de patru secole şi jumătate atrage 2 milioane de vizitatori.
Lansată în 1998, această “magie de Crăciun” a fost o adevărată lovitură de maestru. Înainte, Colmar, capitala viticolă a Alsaciei şi punct de plecare pe drumul vinului, nu avea turişti decât vara. În perioada Crăciunului, hotelurile erau închise, iar cele care mai rămâneau erau ocupate numai 35%. Decorul de operetă exista însă şi edilii au decis să-l folosească. Proiectul a primit Marele Premiu al Academiei de Arte ale Străzii în 1996, iar punerea lui în practică a costat 9 milioane de franci.
Târg de Crăciun la Colmar
Astăzi, oraşul cheltuieşte în fiecare iarnă 900.000 de euro pentru decoraţii şi iluminat, iar oficiul de turism, privat, 400.000 de euro pentru organizarea celor 5 târguri.
Cel mai mare dintre acestea se găseşte în piaţa Dominicanilor, în faţa bisericii gotice devenite muzeu, care adăposteşte pictura Fecioara cu tufa de trandafiri de Martin Schongauer (pictor şi gravor din secolul al XV-lea).
Cel mai mic târg, dedicat copiilor, oferă prilejul de a vizita cartierul Mica Veneţie, pe malul canalului. De la târgul din Piaţa Jeanne-d'Arc, se poate merge pe Strada Mare până la cele ale vechii Vămi, acoperite cu ţiglă emailată, cel mai vechi edificiu al Alsaciei, construit în 1380.
Pitorescul Colmar, luminat feeric
De acolo, mergând în Strada Negustorilor, o haltă obligatorie este în faţa Casei Pfister (1537), cu o faţadă minunată pictată cu scene biblice, cu balcon de lemn, foişor şi turnuleţ octagonal. Apoi, Piaţa Catedralei, rezervată pietonilor în acestă perioadă a anului. Impozanta biserică din 1232, în gresie galbenă de Rouffach domină spaţiul. Pe faţadă, jocuri de lumini, clopotniţa de aramă este luminată şi ea şi, surpriză, la celălat capăt al acoperişului, un cuib de barză cu “proprietara” în el. De-a lungul timpului, unele dintre aceste păsări migratoare s-au sedentarizat.
În micul oraş Epernay, în departamentul Marne, se află summumul de savoir faire al proprietarilor de crame. Vinurile, din cele mai alese soiuri de struguri, au un mare succes pe piaţa internaţională, dar mai ales în Japonia unde reprezintă 11% din comerţul de gen, faţă de 4% pe plan mondial. La sfârşitul acestui an, alegerea se poate face între producţiile din 2006, 2007 şi 2008, dar există şi unii viticultori care prezintă producţia din 2004, în sticle vechi de 12 ani: Celebris de Gosser, Louise de Pommery, în versiunea Nature şi vinul alb de Salon. Cât despre Dom Pérignon, se anunţă o selecţie 1998.
Creat în 1989, Boizel - Joyau Blanc 2007, un chardonnay provenit din patru mari soiuri, este a treia marcă a Joyau de France. Când spui Joyau te gâneşti la Comoară, numele dat cramei care adăposteşte preţioase recolte, cum ar fi cea din 1834, anul de naştere al vechii case Epernay. Acest vin alb este realizat numai în anii excepţionali, cum a fost cazul recoltei precoce din 2007, care a dat un vin dens şi plin de vioiciune.
Maison de champagne Boizel, de la Epernay
Gosset - Celebris 2004 este a şasea versiune a acestui soi, a cărui primă ediţie a fost în 1988. Oferta din 2004 este excepţională. În această casă, cu o vechime de peste 430 de ani, elaborarea acestui asamblaj elitist cu dominantă chardonnay şi cu dosaj extra-brut se face în timp. Este o şampanie căreia proprietarul cramei, Odilon de Varine, îi prezice “mai multe decenii de existenţă”. Versiunea rosé din 2007 n-a fost elaborată decât de patru ori.
Joseph Perrier - Joséphine 2008. Prezentată prima data în 1982 şi destul de rar după aceea, această sticlă este un omagiu adus frumoasei Joséphine, fiica celui care a fondat casa în 1825. O brunetă cu ochi de foc, care, se spune, a frânt mai multe inimi. Tatăl a imaginat pentru ea celebra sticlă pictată de mână şi aurită, redescoperită acum 40 de ani. Depozitar al marilor arome din zonă, tei, rubarbă, şi citrice confiate, această recoltă încarnează nobleţea şi este partenerul ideal al grande cuisine (bucătărie rafinată).
Perrier-Jouët - Belle époque 2008 este parte a unei trilogii care a început în 1964 cu o sticlă dedicată jazzmanului american Duke Ellington. Această recoltă din 2008, salvată într-un an agitat din punct de vedere climatic, este fidelă celebrei sticle realizate de Emile Gallé, emblemă a Art Nouveau. Anemonele sale de Japonia au transformat-o în vedetă în Ţara Soarelui Răsare, primul cosumator al acestui asamblaj de chardonnay-uri, cu aromă florală. Belle Epoque se declină atât în versiune albă (2004), cât şi rosé (2006).
Lumini de Crăciun la Lyon
Lyon, magnific sub luminile de Crăciun
Anul acesta Lyonul este scăldat din nou în Sărbătoarea Luminilor. Un moment feeric pentru capitala Galilor care atrage mii de turişti graţie acestei sărbători tehnologice şi populare în egală măsură.
Este un festival de inovaţii tehnologice care durează între orele 20.00 şi miezul nopţii în centrul oraşului.
Lyon, Sărbătoarea luminii
Acest eveniment anual, care nu a avut loc în 2015 din cauza atentatelor de la Paris, cuprinde trei segmente: malul Rhônului, malul râului Saône şi drumul de la Fourvière la Gara Saint-Paul, unde sunt plasate 42 de instalaţii interactive, jocuri de lumini şi au loc spectacole de stradă.
Instalația Coup de coeur la Lyon
Una dintre instalaţii, Off Lines este situată în bazinele din Piaţa Bellecour, şi are 320 de linii luminoase oferind un spectacol de conexiuni geometrice de diferite culori, puse în scenă de Pierre Ranzini. Alta, Coups de cœur, de Franck Pelletier şi colectivul Les Allumeurs, se află la Théâtre des Célestins, cu o mare inimă luminoasă, gonflabilă care are drept scop să atragă vizitatorii pentru “a veni şi a-şi releva dragostea în sunet şi lumină”, graţie unei console care reproduce bătăile inimii cuplului înainte de a începe să clipească.
Instalația din fața Bisericii Saint Jean de Lyon
Se adaugă Instalaţia de la Biserica Saint-Jean de Lyon, realizată de Yann Nguema, Sans Dessus, Dessous de Joseph Couturier, în Place des Terreaux, Platonium pus în scenă de Éric Michel şi Akari-Lisa Ishii la Primăria oraşului Lyon, Fontaine d'Étoiles (Fântâna stelelor) de Patrice Warrener, în Place des Jacobins, Vols de Nuit (Zbor de noapte), realizată de Thierry Chenavaud, în Place Antonin Poncet.
Instalația Platonium
Iubitorii culturii asiatice pot merge şi în strada République Sud, din Bellecour până în Cordeliers, pentru a vedea Lanternele din Zigong, o instalaţie care marchează colaborarea înte oraşele Lyon şi Zigong, cu felinare în arbori, ca un drum feeric.
Cât despre Orologiul de la Gara Saint-Paul, acesta face şi el parte din festivităţi, pus în valoare de proiectoare.
Vols de Nuit
Acum doi ani, nu mai puţin de trei milioane de persoane au putut admira aceste instalaţii efemere, a căror tradiţie datează din 1852, an în care dezvelirea unei statui a artistului Joseph-Hugues Fabisch a fost decalată din 8 septembrie în 8 decembrie din cauza unei creşteri a apelor râului Saône şi a ameninţării timpului nefavorabil. În urma acestei schimbări de dată, locuitorii au pus lumânări la ferestre, oferind un spectacol de lumină care s-a perpetuat de atunci.
În această perioadă sunt luate măsuri sporite de siguranţă pentru turişti de către forţele de ordine.
Lyon luminat de sărbătoare
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu