• Șase ani fără Regele Mihai. Iartă-ne, Majestate! Rege bun, poartă-ne coroana și acolo, printre sfinți, și... mai dă-ne un semn, să știm că suntem bine, atât cât putem fără tine

Se împlinesc șase ani de când Regele Mihai a încetat din viață pe 5 decembrie 2017, la ora 13:00, în locuința sa din Aubonne, Elveția. Cu un an înainte să împlinească 96 de ani, fostul suveran fusese diagnosticat cu o boală incurabilă, leucemie cronică, și tot atunci a făcut anunțul că se retrage din viața publică.

Ne amintim astăzi de Rege cu nod în gât, unii cu regrete adunate pe undeva pe la suflet, alții cu rece pe buze. Domnia Sa doarme acum. Trist este că noi toți dormeam deja adânc de dinainte ca el să închidă ochii pentru totdeauna. N-am știut să punem preț pe numele tău, Majestate, nici pe cuvântul tău, nici pe istoriile tale! În schimb, am păcătuit ca nație atunci când ți-am judecat pașii pe care i-ai pus în pământul pe care știm că l-ai iubit atât de mult. 

Iartă-ne că suntem acel popor care-și blamează regele! Poate singurul popor care-a făcut asta? N-a fost de ajuns că ai fost șicanat ani la rând, urmărit de poliția secretă, acuzat pe nedrept și prigonit, mai nou pare că te-am dat și uitării. Câți dintre cei care plângeau la catafalc sau în fața televizoarelor în 2017 și-au mai adus aminte de ziua de azi, 5 decembrie, când ultima suflare de regalitate a României s-a ridicat în stele și a luat cu ea tot ce-am avut si noi, cândva, "mai maiestos" și "mai solemn".

Da, a fost ca de film atunci când te-am condus pe ultimul drum. Mulțimea striga "Regele Mihai", "Întoarce-te, al nostru rege!", "Monarhia salvează România" sau "Iartă-ne, Majestate!". Mai strigăm și azi după tine? Doar familia și-a mai amintit. Iartă-ne, Majestate, îți strigăm și acum ca și atunci! Iartă-ne pentru că suntem români și nu englezi, pentru că n-am știut să plecăm capul înaintea ta - așa cum se face când trec regii.

Iartă-ne, rege bun, că din 19 noiembrie 2014 când ai avut ultima apariție publică nu ne-am mai strâns laolaltă, ca atunci. Atunci când n-am venit la porțile tale din pricina vreunui meeting, ci doar... din iubire. Eram acolo cu toții ca să te privim, să-ți vorbim cu ochii, să te vedem pentru ultima oară la balcon și să-ți facem cu mâna, într-o zi ploioasă, fără să știm că trei ani mai târziu aveam să te pierdem. Și să ne pierdem.

Rămâi simbolul istoriilor noastre scrise și nescrise, fii Regele nostru și pentru timpii de apoi! Poartă-ne coroana și acolo, printre sfinți, și mai dă-ne un semn, măcar din când în când, să știm că... suntem bine. Atât cât poate și cât știe poporul român să fie bine fără tine.

Slujbă de pomenire doar cu familia și câțiva apropiați

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh, sâmbătă, 2 decembrie 2023, la Catedrala Patriarhală a avut loc o slujbă de pomenire oficiată de Preasfinția Sa Episcopul Vicar Patriarhal Varlaam Ploieșteanul, după cum a anunțat Familia Regală. Evenimentul a fost transmis și de Trinitas TV.

Momentele cheie din viața Regelui Mihai

Regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al regelui Carol al II-lea şi al reginei Elena, principesă a Greciei. După decesul în anul 1927 al regelui Ferdinand și în condiţiile în care prinţul Carol, moştenitor al tronului, renunţase oficial la succesiune, Mihai I a devenit rege al României, la numai şase ani. Însă din cauza vârstei, prerogativele demnităţii regale au fost asumate, în 1927, de o Regență în componenţa căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie.

Contrar angajamentului de a nu mai avea nici o pretenţie asupra tronului, Carol al II-lea a revenit în ţară, în 1930, autoproclamându-se rege. În această situaţie, lui Mihai i s-a conferit, la 8 iunie 1930, titlul de „Voievod de Alba Iulia”. În aceeaşi lună, regina mamă Elena a plecat în exil, iar Mihai a rămas în grija tatălui, unde a urmat cursurile unei şcoli pe care regele Carol al II-lea a organizat-o la Palatul Regal, alături de copii ce proveneau din toate colţurile ţării şi din toate categoriile sociale. Mai târziu, a urmat cursuri de sport şi a început pregătirea militară, devenind, la vârsta de 14 ani, sublocotenent în Armata Română. După o domnie controversată, Carol al II-lea a fost nevoit să cedeze la începutul lui septembrie 1940 , puterea generalului Ion Antonescu.

La 6 septembrie 1940 Carol al II-lea va abdica, astfel că prerogativele regale vor fi preluate de către fiului său, Mihai, care va reveni, astfel, la tronul României. Începând cu anul 1943, în jurul regelui s-a coagulat o opoziție antonesciană, pe fondul schimbărilor de pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944, începând cu ora 22 s-a transmis, la radio „Proclamaţia către ţară”, prin care regele Mihai anunţa "ieşirea țării din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite".

În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Forțele Aliate. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, monarhul român a fost decorat, în iulie 1945, cu ordinul Pobeda, una dintre cele mai înalte distincţii sovietice, distincție acordată regelui Mihai pentru „actul curajos” ce a dus spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite”. După 1944, treptat, atribuţiile regelui au fost reduse, până când au devenit simbolice, asta ca urmare a strategiei puterii politice de la Moscova prin care se urmarea abolirea monarhiei și instaurarea regimului comunist în România.

În anul 1947, în condiţiile ocupaţiei militare sovietice şi a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradiţionale precum Partidul Național Ţărănesc şi Partidul Național Liberal, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării ţării intereselor Moscovei. La data de 30 decembrie 1947, comunişti l-au forţat pe regele Mihai I să abdice şi să părăsească ţara, fapt petrecut în ianuarie 1948. La scurt timp, acesta a făcut declaraţii privind abdicarea sa forţată, iar reacţia conducerii comuniste nu a întârziat să apară, astfel că în urma deciziei Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, familiei regale i s-a retras cetăţenia română.

Mihai I s-a căsătorit, la 10 iunie 1948, la Atena, cu principesa Ana de Bourbon Parma, cu care avut cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Familia Regală a locuit, până la sfârşitul anului 1948 în Florenţa la locuinţa reginei mamă, Elena. În anul 1949, regele Mihai I şi regina Ana s-au mutat la Lausanne, iar din anul 1950, în Marea Britanie, unde au locuit până în 1956, când s-au stabilit în Elveţia, la Versoix, lângă Geneva.

Din 2004, s-au mutat la Aubonne, în Elveţia. Regele Mihai a supervizat activitatea Comitetului Naţional Român, gândit ca un guvern al României în exil. A păstrat legătura cu refugiaţii români din străinătate şi s-a adresat ţării prin mesajele de Anul Nou, transmise de la postul de radio Europa Liberă. În aprilie 1992, regele Mihai, împreună cu familia sa, au sărbătorit, pentru prima oară după 44 de ani, zilele de Paşti la Mânăstirea Putna şi au vizitat Bucureştiul, în cadrul unei vizite cu caracter privat.

La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, s-a revocat Decizia Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, Mihai I redevenind cetăţean român. În data de 5 decembrie 2017, la Aubonne în Elveția, fostul suveran s-a stins din viață și a fost înmormântat pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici la data de 13 august 2016.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News