A fost scandal ca la ușa cortului într-un oficiu poștal din Iași, acolo unde angajatele păreau că știu să vorbească doar țipând.
Până acum, nu am apelat la serviciile Poștei Române. De fiecare dată când am avut de trimis un colet sau un plic am ales firmele de curierat pentru că mi se părea mai comod să vină să îmi ia pachetul direct de acasă, dar astăzi, motivată de faptul că am auzit că e mult mai ieftin să trimiți un colet prin poștă, am mers la un oficiu al Poștei Române din Iași. Aveam de trimis un colet destul de greu și m-am gândit să fac economie. Proastă decizie! Economie am făcut, dar am reușit să îmi stric și ziua, bonus.
În momentul în care am intrat în oficiul poștal nu erau mulți oameni, așa că nu a fost necesar să stau la coadă, lucru care m-a bucurat. Totuși, bucuria a durat doar câteva clipe pentru că în secunda doi m-am lovit de privirea plictisită a doamnei de la ghișeu. Am încercat să fiu zâmbitoare și foarte amabilă. Angajata Poștei Române mi-a răspuns sec atunci când i-am spus că aș vrea să trimit un colet și un plic în două locații diferite. Mi-a dat o foaie să completez datele necesare, ca apoi să mă certe că nu i-am spus și de colet, deși, în mod evident, îi spusesem. Era cam ora prânzului, m-am gândit că o fi și ea obosită, flămândă, și de aia se comportă așa arogant. Dar ce a urmat la câteva momente după m-a făcut să înțeleg că nu era vorba despre o zi proastă, ci despre atitudinea în sine a angajaților.
M-am așezat la o masă și completam datele necesare, în timpul acesta intră un pensionar care se adresează la ghișeul alăturat. Era supărat că nu și-a primit cardurile sociale pentru alimente pe luna iunie nici până azi, 3 septembrie. A încercat să îi explice problema doamnei de la poștă, care a sărit ca arsă: "Și ce treabă am eu, domnule? Mergeți și trageți-l de mânecă pe poștaș dacă nu își face treaba, noi nu avem treabă cu poștașii".
"Păi cum nu aveți doamnă treabă dacă sunteți de la Poșta Română?", a întrebat-o bărbatul.
"Nu am, nu auzi? Ia uite cu cine trebuie să mă enervez eu. Noi suntem serviciu de reprezentanță, înțelegeți? Atât", a spus aceasta pe un ton foarte ridicat.
"Păi și eu ce fac acum?", a întrebat bărbatul, mult mai calm decât doamna de la ghișeu.
"Domnule, aveți căsuța poștală asigurată cu cheie? Cine știe cine v-a luat cardurile", l-a întrebat aceasta, din nou, pe un ton ridicat.
"Am doamnă, de asta am și venit, sunt sigur că nu au ajuns", i-a spus umil vârstnicul.
Ulterior, bărbatul a insistat ca angajata Poștei Române să îl ajute să găsească o soluție la problema sa. Femeia a mai strigat câteva minute la el, apoi i-a întins o foaie să completeze o reclamație, ofuscată că omul nu voia să renunțe și să plece.
Oficiul poștal se aglomerase între timp, iar la un moment dat intră și un bărbat de vreo 45 de ani cu mama sa. S-a apropiat de ghișeul la care stăteam eu să îmi trimit coletul și plicul. O salută politicos pe doamna și o roagă să îi pună ștampila Poștei Române pe un plic.
"Uitați doamnă, am primit plicul acesta deschis, fără ștampilă. Eu am nevoie să îl folosesc în instanță, instanța îmi cere ștampila Poștei Române, vă rog să îmi puneți ștampila", i-a spus bărbatul femeii de la ghișeu.
"Nu pot domnule, nu punem noi ștampile", i-a răspuns aceasta, din start ofuscată.
"Păi cine le pune, doamnă?", întreabă bărbatul.
"Mergeți la oficiul de la gară, întrebați acolo. Noi nu punem ștampile, v-am spus", i-a răspuns angajata Poștei Române.
"Doamnă, coborâți tonul! Vă bateți joc de mine și mă puneți pe drumuri când voi mi-ați trimis un plic deschis, boțit și fără ștampilă?", i-a spus bărbatul.
"Mergeți la gară, v-am spus. Poștașul probabil nu a avut ștampilă la el de aia și nu aveți ștampilă. Sunați la numărul de pe geam, întrebați acolo", i-a zis aceasta.
"Doamnă, am nevoie de ștampilă, ce nu înțelegeți? Mi-ați dat un număr la care nu răspunde nimeni, ce bătaie de joc. Așa sunt toate instituțiile în statul ăsta - o bătaie de joc! Deci v-ați bătut joc de mine, nu?", i-a spus nervos bărbatul.
Bărbatul și angajata Poștei Române s-au mai certat câteva minute bune, apoi acesta și mama sa, la fel ca și vârstnicul de mai devreme, au abandonat încercările și au plecat. În oficiu se formase haos. La alte ghișee, oamenii adunați între timp, la fel de nervoși, încercau să își rezolve probleme țipând, angajatele țipând și ele. Eu așteptam să îmi fie cântărit coletul. A durat cam jumătate de oră totul. Jumătate de oră să trimit un colet și să văd cum oamenii mai au un pic și se iau la bătaie. A fost ieftin. Pentru a trimite un colet de 10 kilograme am plătit 27 de lei, dar dacă punem în calcul și tot haosul de acolo, nu merită. Am ieșit cu dureri de cap și nici măcar nu am înțeles cine avea dreptate, angajatele Poștei Române sau clienții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News