De la începutul anului, elevii din România protestează faţă de o măsură luată de Ministerul Educaţiei, prin care se modifică media minimă pentru bursa de merit de la 8,5 la 9,5.
Astfel, reprezentanţii elevilor spun că mii de colegi de-ai lor din România sunt privaţi de sume importante de bani, fără de care nu s-ar putea descurca. Ar fi vorba de 730.000 de elevi, conform acestora.
CITEŞTE ŞI Școala în care elevii premianți sunt recompensați cu PURCEI, nu cu burse sau diplome
Ce mă miră este că mulţi susţin, prin postări pe reţele de socializare, demersul elevilor şi consideră că performanţa trebuie răsplătită. Şi de aici vreau să pornesc. Da, performanţa trebuie răsplătită, asta e clar! Dar despre ce performanţă vorbim la media generală 8,5? Un elev de media 8, de nota 8 la orice materie, este un elev performant? Sau este un elev bun, puţin deasupra mediei? Dacă cel de 8,5 este performant, cel de 9,5, 9,7 sau 10 cum este? Ce există peste "elev performant"?
În clasa mea din liceu, performanţa era răsplătită. Tocmai de aceea, aveam doar câteva colege care luau bursă de merit, iar mediile lor erau peste 9,7 anual. An de an, în toţi cei patru ani de liceu. Ba chiar tindeau spre 10 curat! Iar noi, restul, ne chinuiam să ţinem pasul cu ele, astfel că din 28 de elevi dintr-o clasă, 24 aveam media peste 9, iar ceilalţi 4 erau între 8 şi 9. Eram toţi îndreptăţiţi să cerem bursă de merit? De ce? Învăţam, în mod evident, mai puţin decât ele, nu ne dădeam interesul la fel de tare. Ce ne-ar fi îndreptăţit să cerem să fim pe picior de egalitate la burse, dacă la medii nu eram şi nici nu puteam fi?
Sigur, venitul din bursele de merit este unul bun, important pentru multe familii care, poate, nu au cele mai bune condiţii financiare. Şi poate că opinia mea pare cinică, neînţelegătoare. Dar familii cu greutăţi financiare au existat mereu. Cu toate astea, nimeni nu a confundat nevoia socială cu performanţa. Asta pentru că elevii din familiile care au o situaţie dificilă a existat mereu varianta burselor sociale.
Decizia ministrului pare, însă, că îi supără fix pe cei care nu reuşesc să treacă de un anumit nivel, dar care se mulţumesc să fie puşi pe picior de egalitate cu cei care îşi tocesc coatele pe bănci pentru a excela.
Dar, într-o societate care promovează "egalitatea" în mediocritate şi suprimă competiţia, de ce ne-ar mai mira? Nu trăim, cumva, într-o societate în care, după şcoală, nimeni nu mai vrea să înveţe, să pornească de jos, ci toată lumea vrea să fie la conducere? Sau, dacă nu pe funcţie, măcar pe salariu! Şi toate astea, ca la fotbal, pleacă de la copii şi juniori!
*Acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News