Scandalul casei lui Iohannis, văzut din SUA, la TVR, Radio sau Agerpres

Logica bunului simț, nu doar a economiei de piață, îți spune că e obscen de inutil să arzi mii de euro pentru o deplasare peste ocean, ca să-i pui președintelui întrebările pe care, la București, i le poți striga în urma coloanei oficiale, că tot aia afli de la dânsul.

De ce sfidează Iohannis jurnaliștii, adică publicul acestora, întorcând spatele mass media, n-o să aflăm de la președinte. Eventual să ne dea răspunsul cei care știu să calculeze aria cercului, și care l-au susținut cu ferocitatea cu care azi îl înjură și în 2014, și în 2019. Cu două-trei luni înaintea pensiei prezidențiale, nici nu mai are rost să ne batem capul, 

Dezbaterea întâmplării de la New York, unde nici reporterul TVR, nici cel al Radio România, nici cel de la Agerpres NU l-au întrebat despre procesul casei luate pe acte false este necesară. Fiindcă arată cum funcționează aceste instituții media, controlate de stat.

Însă, pentru a ști ce s-a întâmplat cu adevărat la Adunarea Generală ONU, trebuie să știm cum funcționează grupul de presă care îl însoțește pe președinte sau care are acces la un astfel de eveniment. În Grădina de trandafiri a Casei Albe, unde presa din România a trimis la întâlnirea Trump-Iohannis câteva zeci de jurnaliști, iar presa din State mobilizase sute, s-a stabilit cine să pună întrebări în numele întregului grup, prin tragere la sorți.

Într-un grup mai mic, cum a fost trio-ul de la ONU, de obicei se discută și se împart întrebările: tu îl întrebi de Ucraina, eu de Senat, el despre procesul cu casa. Sunt aproape sigur că unul dintre cei trei jurnaliști urma să-l întrebe pe Iohannis despre decizia de la Înalte Curte și nu a făcut-o, lăsându-i în ofside pe ceilalți doi.

Nu am informații, dar cred, cunoscând instituțiile media implicate, că nu e  cazul să le blamăm pe toate trei. Radio România este lider național de audiență și a reușit să se mențină la acest nivel tocmai fiindcă este imparțial. Nu are datorii și nu face jocuri politice ca să le plătească. La fel Agerpres, care se luptă să reziste într-un mediu extrem de concurențial și care, în ultimii ani, a reușit să recucerească o parte semnificativă a celui mai pretențios public: redacțiile de știri.

Suspiciunile rezonabile atât de dragi unei părți a presei de ieri se îndreaptă azi spre TVR. Zeci de milioane de euro datorii, salarii care ar face-o invidioasă pe Andreea Esca, audiență spre zero. Și o lungă istorie de obediență în fața puterii politice, care închide ochii la contra-performanța postului public de televiziune.

Din păcate, și TVR răspunde greu la întrebări. Las totuși una pentru lămurirea cazului: de ce n-a întrebat reporterul trimis la New York nimic despre casa din Sibiu?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News