Scandalul despăduririlor. Năstase, lămuriri după acuzațiile lui Sebastian Ghiță

1. Limitele retrocedărilor, eliminate de Băsescu, Macovei și Flutur

In contextul dezbaterii noului Cod silvic, au apărut numeroase acuze legate de „defrisări” (in realitate „tăieri ilegale” – vezi definitiile din art 10 al Legii 46/2008) si de activitatea unei companii austriece in ceea ce priveste prelucrarea lemnului. Ca de obicei, atunci când apare un scandal public, cei vizati doresc să arunce „pisica moartă” peste gard, in trecut. M-as fi asteptat ca specialistii in silvicultură să iasă si să explice ce s-a intâmplat in acest domeniu inainte de regimul Băsescu si, apoi, in timpul regimului Băsescu. Nu s-a intâmplat asa. M-as fi asteptat ca cei din conducerea Romsilva să explice unde s-a gresit in acesti ani dar si ce s-a realizat. In aceste conditii, m-am gândit că ar fi util să reamintesc unele aspecte legate de abordarea guvernului pe care l-am condus, in chestiunea pădurilor. O primă observatie. Simplificând, Legea 18 a permis retrocedarea doar a unui singur hectar de pădure. Ulterior, legea 1/2000 a permis retrocedarea a maximum 10 ha. Mult mai generosi, Băsescu, Macovei si Flutur au permis prin Legea 247/2005, restitutio in integrum, eliminând limitele pentru retrocedările de păduri, simplificând foarte mult si sarcina probei. In acest fel, Regia Natională a Pădurilor, care avea aproximativ, 4,6 milioane hectare a rămas doar cu vreo 3,2 milioane, proprietarii celor peste un milion de hectare retrocedate venind la portile firmelor austriece să vândă lemnul tăiat. Nimeni nu a iesit să explice aceste lucruri care au schimbat fundamental situatia pădurilor si interesele imediate ale noilor proprietari. PS Am adăugat o fotografie, din 2008, când, in campania mea pentru postul de deputat de Mizil, am plantat, cu o echipa de 100 de tineri, câte doi puieți de mar si de prun, in gospodariile din colegiu. Sper ca s-au prins si dau deja fructe…

2. Stabilirea volumului maxim de masă lemnoasă

In primul an al guvernării, in 2001, guvernul pe care l-am condus a adoptat o hotărâre (HG 1052/2001), despre care nimeni nu-si mai aduce aminte, hotărâre privind aprobarea volumului maxim de masă lemnoasă care se va recolta in 2002. Era vorba de 16 milioane de m3, din care 14,2 milioane din pădurile Romsilva, inclusiv cele 2,5 milioane m3 pentru aprovizionarea populatiei din mediul rural cu lemn de foc. Articolul 4 al HG-ului preciza: ” Intreaga masă lemnoasă in stare brută sau prelucrată sumar, rezultată in urma recoltării volumului maxim de masă lemnoasă ce face obiectul prezentei hotărâri, VA FI VALORIFICATĂ EXCLUSIV PE PIATA INTERNĂ”.

La inceputul anului 2002, m-am intâlnit cu reprezentantii firmelor românesti de mobilă – cred că si Stolojan avea una. Guvernul adoptase si o strategie pentru industria mobilei. Ar trebui solicitată de la Secretariatul general. Erau nemultumiti că nu puteau face investitii in noi echipamente, neavând siguranta, pe termen lung, a materiei prime. Asa a apărut OUG 71 din 13 iunie 2002, transformată in Legea 654 din 7 decembrie 2002. Se stabilea ca volumul maxim de masă lemnoasă să fie de 20 milioane m3 pentru o perioadă de 10 ani, fără a se exploata anual MAI MULT DE 20% din volumul maxim de masă lemnoasă cu destinatie industrială stabilit prin hotărâre de guvern. Austriecii nu-si făcuseră incă fabrici in România!

In acelasi an, la 13 noiembrie 2002, Guvernul a aprobat „Norma metodologică privind organizarea si desfăsurarea licitatiilor pentru dobândirea de către agentii economici care au activitate in domeniul prelucrării lemnului in produse finite a dreptului de a incheia contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung a masei lemnoase cu Regia Natională a Pădurilor”. In art.3, alin.2, sunt precizate activitătile in domeniul prelucrării lemnului in produse finite: cele legate de furniruri si de stratificate din lemn, produse pentru industria de constructii, celuloză, scaune, mobilier, instrumente muzicale articole de sport, jucării creioane si chibrituri si „alte produse manufacturiere” (lit a-n). Ar trebui verificat daca se incadrează activitătile firmelor austriece in acesti parametri.

PS Puteti constata, dintr-un grafic recent, dinamica impăduririlor pe terenuri degradate in perioada 1991-2014. Se poate observa felul in care a fost tratată această chestiune de guvernul pe care l-am condus – 2001-2004 -, cu inertia fireasca in perioada 2005-2006.

3. Puieți plantați în Iordania

Astăzi vă spun o poveste cu păduri din 1001 de nopti. A fost odată, ca niciodată. In iulie 2004, la solicitarea Regelui Abdullah de a amenaja, in memoria tatălui său, fostul rege Hussein, un nou parc public in capitala regatului, Amman, Curtea Regală a Regatului Hasemit al Iordaniei a solicitat Guvernului român să doneze regatului 20000 de puieti de stejar si mesteacăn, specii apreciate de fostul rege cu ocazia vizitelor sale in România. Ceea ce noi am făcut. Puietii, cu baloti de pământ, inalti de 2,5 metri au fost transportati intr-un interval de o săptămână, zilnic fiind incărcate 10-12 autocamioane de transport international, asigurate de către iordanieni. Zona din parcul public din Amman, amenajată cu puietii din România se numeste „Grădina românească” si este admirată de numerosi turisti, inclusiv de cei din România.

PS Am adăugat un grafic referitor la dinamica perdelelor forestiere de protectie, instalate in perioada 1992-2014, de diferite guverne. Concluziile le puteti trage singuri. Cu atat mai mult, cu cât Codul silvic din 2008 stabilea, in art. 88 un program de impăduriri de 2 milioane de hectare până in 2035!" se arată în postarea de pe blogul lui Adrian Năstase.

*Notă: Subtitlurile și lead-ul știrii aparțin redacției. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News