Scenariu: Cât ar produce Roșia Montană administrată de stat
Un editorial scris de Mirel-Valentin Axinte (Bleen) prezintă cum ar fi situația în care statul ar fi cel care s-ar ocupa de exploatarea aurului de la Roșia Montană. În materialul publicat pe Blogary, Bleen arată că am putea ajunge să avem costuri chiar mai mari decât câștigurile.
Pe de o parte ne opunem exploatării fiindcă statul român cel corupt va face ca cei 6% din redevență (una dintre cele mai mari din lume) și cei 25% din dividende (partea statului în business) să ajungă în buzunarele politicienilor corupți, pe de altă parte vrem ca exploatarea să fie o afacere exclusiv a statului. Exact asta ne mai trebuia acum: o companie națională a aurului. Astfel, pe mâna statului și politicienilor corupți nu vor ajunge doar cei 6% din redevență și cei 25% din dividende ci și toate investițiile și achizițiile. Costurile vor exploda și vor ajunge la 200% din valoarea aurului exploatat. Vor crește costurile salariale (statul e foarte generos cu angajații săi, mai ales cei din companiile naționale – astfel, vom vorbi iar de salariile nesimțite ale directorilor de companii naționale și de salariul femeii de serviciu de la Compania Națională Dacii Carpatini Roșia Montană, de trei ori mai mare decât salariul unui profesor). Compania va fi plină de căpușe ale politicienilor și ale funcționarilor statului. Aceste căpușe vor ridica costurile de achiziții și vor transforma exploatarea de la Roșia Montană într-o mare gaură neagră a bugetului național, așa cum s-a întîmplat de-a lungul timpului cu toate companiile de stat, mai ales cele din minerit.
De ce ar plăti contribuabilii 10 miliarde pentru a extrage aur care valorează 7 miliarde numai hipsterii protocroniști ne pot explica.
În cazul proiectului actual, statul câștigă 6% redevență din valoarea aurului extras indiferent de costurile RMGC. Poate că celor de la RMGC le merg prost afacerile și le cresc cheltuielile peste venituri însă statul român tot ia redevența de 6%. Cu investiții zero.
Dacă exploatarea aurului ar fi fost făcută de stat, printr-o companie națională, orice pierderi ar fi fost acoperite din bugetul național. Dacă cheltuielile ajungeau la 120% din venituri (și nu era greu – prin incompetență și căpușare statul poate ajunge lejer și la pierderi de 100% pe an) toate aceste cheltuieli erau plătite din banii contribuabililor. Așa, ele pot ajunge și la 150%, sînt plătite de exploatatorii străini, pînă cînd RMGC intră în faliment. În tot acest timp, statul își ia redevența de 6%.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
