Scenariile rulate de analiștii politici pentru turul întâi al alegerilor prezidențiale 2019 iau în calcul voturile pe care candidații mai ”mici” le pescuiesc din bazinul electoral al ”peștilor mari”. Dar calculele pot fi date peste cap de moțiunea de cenzură.
Mircea Diaconu are mai multe șanse printre votanții premierului Viorica Dăncilă, Theodor Paleologu țintește electoratul urban educat pe care se bazează Dan Barna etc, la fel cum ProRomânia a luat din votanții PSD, iar PMP din cei de Dreapta, la europarlamentare.
În această ecuație, ar mai rămâne de văzut doar dacă procentele basculate de Diaconu le bat pe cele ale lui Paleologu, astfel încât să o scoată pe Viorica Dăncilă din cursă. Sau, dacă nu, cât îi poate aduce Diaspora lui Barna astfel încât să compenseze decalajul și să intre în finală cu Iohannis. Rezultatul, însă, depinde de o altă întrebare. Fiindcă nu doar Toader Paleologu ia din voturile lui Barna, ci și Klaus Iohannis. De fapt, mai ales Klaus Iohannis, riscul cel mai mare fiind nu să o scoată din cursă pe Viorica Dăncilă, ci să ajungă pe poziția a treia liderul USR-PLUS.
Pentru a vedea de ce este plauzibil acest scenariu trebuie spus că întrebarea cheie a sondajelor pentru alegerile prezidențiale NU este ”Pe cine vreți?” la Cotroceni. Diferența o face întrebarea ”Pe cine vedeți” președinte. Partidele nu au făcut publice răspunsurile, dar din informațiile care circulă pe piața anchetelor sociologice, Klaus Iohannis ocupă prima poziție, detașat. În măsura în care este perceput ca având cele mai mari șanse de a câștiga, iar conflictul cu Stânga este unul deschis, Iohannis va lua majoritatea voturilor de Dreapta. În timp de război, nu faci experimente și nici nu-ți împrăștii forțele.
Evident, acesta este o fotografie de etapă. O prăbușire a PSD, după un eventual succes al moțiunii de cenzură, ar putea relaxa alegătorii Dreptei. Odată scăpat de coșmarul pesedist, alegătorul de Dreapta ar putea fi tentat de un experiment, în loc să fie recunoscător celui care l-a condus la victorie. S-a mai întâmplat asta, în democrație. Un exemplu ar fi un alt lider conservator, Winston Churchill, care a câștigat războiul, dar a pierdut alegerile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News