Schisma de la Realitatea, ruptura de la Adevărul: asemănări și deosebiri

Evoluția Realitatea TV seamănă în unele privințe cu ruptura de la Adevărul, din primăvara  anului 2005. Care ar fi elementele comune și deosebirile?

După moartea directorului și proprietarului Adevărul, Dumitru Tinu, pe 1 ianuarie 2003, majoritatea acțiunilor a revenit fiicei acestuia, Anna-Maria Tinu. Ea şi echipa care conducea ziarul, respectiv C.T. Popescu, Bogdan Chirieac, Adrian Ursu şi Lelia Munteanu, au reușit să colaboreze mai bine de doi ani, timp în care s-au acumulat o serie de neînțelegeri.

În urma AGA, la începutul anului 2005,  Consiliul director a hotărât să demisioneze în bloc și odată cu cei patru membri  a părăsit ziarul o mare parte dintre redactori, ca și mulți dintre cei care făceau parte din corpul tehnic şi administrativ. Scopul mișcării de mase  era să transmită cititorilor că vor regăsi ”spiritul Adevărul” în noul ziar pe care  îl va lansa ”echipa”, ceea ce ar fi asigurat păstrarea unei părți din publicul fidel, deci un start lansat al cotidianului ”Gândul”. Cu alte cuvinte, ziarul era echipa care îl scria, nu o marcă înregistrată la OSIM.

De cealaltă parte, jurnaliștii care au rămas în redacție au încercat să asigure publicul că vor continua tradiția reprezentată de brandul Adevărul. Stilul articolelor și imaginea asociată mărcii au fost păstrate, ca și portofoliul de abonamente și de publicitate. Cei de la Gândul au folosit notorietatea ”echipei”, cei care au rămas, notorietatea publicației.

Ceartă între proprietarul și managerul Realitatea

Asemănător rupturii de la Adevărul și în disputele de la Realitatea întâlnim o divergență între proprietar și manager. Echipa plecată la Elan Schwarzenberg are avantajul că va fi singură pe piață o vreme,  așa cum au fost cei rămași la Adevărul o lună de zile, până s-a organizat redacția Gândul. Cei care l-au urmat pe CTP au trebuit să construiască redacția de la zero. În cazul Realitatea/RTV, cei care pleacă în necunoscut, la un sediu aflat în construcție, sunt cei care, paradoxal, dețin marca. Practic, prin mișcarea spectaculoasă de duminică noaptea, când s-a preluat transmisia prin satelit, cei care trebuie să lanseze un post nou, după ce vor fi preluați de marile rețele de cablu, sunt cei care rămân în sediul vechi, adică RTV.

Spre deosebire de jurnaliștii plecați la Gândul, care au beneficiat de expunerea publică, la televiziuni, cei care vor relansa RTV vor fi nevoiți să se bazeze doar pe Internet.

Cel puțin într-o primă etapă, produsele celor două televiziuni vor semăna, pentru a păstra publicul și pentru că sunt realizate de oameni care au lucrat multă vreme împreună. Nici din punct de vedere al orientării politice nu pot fi mișcări spectaculoase, până la stabilizarea segmentului de telespectatori pe care îl vizează fiecare în parte.

Lecţia Adevărul

În final, segmentul cititorilor de Adevărul s-a împărțit relativ egal între cele două publicații și nici una nu a supraviețuit de sine stătătoare, fiind înglobate în trusturi media deținute de patroni din afara redacției.

Citește și:

Amintiri din redacția Gândul: cât de greu e să lansezi un produs media

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News