EXCLUSIV  Scriitorii în comunism. Câștigau bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuiască

Dacă tot câștigau bine, ce făceau cu banii?

„Nu puteau să facă prea mare lucru cu banii, fiindcă nu prea puteai să cumperi multe în comunism. Nu puteai să-ți cumperi un apartament. Dacă voiai să cumperi o mașină și aveai 70000 de lei strânși, trebuia să aștepți 5 ani până îți venea mașina. Te duceai, dădeai banii la IDMS (Întreprinderea de desfacere a materialelor sportive) și apoi așteptai 5 ani până îți venea mașina cumpărată”, a declarat Daniel Cristea-Enache.

Comparație cu Ostap Bender din Ilf și Petrov

„Într-una din cărțile mele preferate „Ilf și Petrov” celebrul personaj de acolo Ostap Bender care este foarte abil, negociator, păcălește pe multă lume, marele maestru al combinațiilor, așa i se spunea, obține foarte mulți bani, dar fiind în Uniunea Sovietică el nu poate să-i cheltuiască. Și atunci, spre sfârșitul cărții, el încearcă să treacă cu o blană pe sub care ascunde niște bijuterii, niște bani, încearcă să treacă în România. Din Uniunea Sovietică în Regatul României. Și îl prind vameșii, îl ușurează de toate valorile.”, conchis criticul literar.

Cine a fost Bălăiță? Scriitorul care scria greu, dar bine

Întrebat de ce și-a ținut scriitorul George Bălăiță cărțile la sertar, criticul literar Daniel Cristea-Enache a răspuns:

„Nu și le-a ținut la sertar, cu una sau două excepții. El scria mai greu și mai rar. Sunt autori care sunt prolifici, scriu mult, le place să scrie și nu sunt niște stiliști, nu stau foarte mult pe fiecare pagină, așa cum în epoca interbelică era Cezar Petrescu, care scria „industrios”. Scria roman după roman. Ei bine, Bălăiță face parte din cealaltă categorie, a celor perfecționiști, orfevrii, de tipul Flaubert, care stau foarte mult pe fiecare pagină, care își lucrează foarte mult scriitura, niște artizani ai paginii scrise.”

 „De aceea în dreptul lui Bălăiță sunt mai puține cărți decât în dreptul lui Breban, de pildă, dar cărțile publicate de Bălăiță sunt extraordinare. El a avut o carte care a apărut la mai mulți ani după Revoluție, pornind de la Ion Creangă. O carte foarte, foarte interesantă, foarte bine scrisă. În rest a făcut destul de rar, fragmentar, publicistică și eseistică, a scris tablete și este un scriitor foarte important, nu prin cantitate, dar prin calitatea scrisului său.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News