Scufundările recreaționale, la mare căutare. De ce aleg tinerii această activitate

Directorul de cursuri al unei şcoli de scufundări din Bucureşti, Andi Panait, a declarat, pentru sursa citată, că societatea pe care o reprezintă şi-a început activitatea în urmă cu aproape 20 de ani, iar creşterea cea mai mare a numărului cererilor pentru înscrierea la un curs de scufundări a fost înregistrată în anul 2020, atunci când călătoriile au fost interzise, pe fondul pandemiei de COVID-19.

"În ultimii 10 ani am observat un trend ascendent al acestui sport, iar o creştere impresionantă a avut loc în anul 2020, când cererile pentru cursuri s-au dublat faţă de 2019. De exemplu, în ultimii cinci ani, s-a dublat numărul de brevete. Dacă acum cinci ani se emiteau aproximativ 20-30 de brevete pe lună, acum am ajuns la 60-70 de brevete", a menţionat Andi Panait.

Prețul unei ședințe — 250 de lei

În Bucureşti, scufundările recreaţionale se fac la baza sportivă Olimpia, preţul unei şedinţe de scufundare recreaţională este de 250 de lei, iar cel al unui curs în urma căruia se emite un certificat PADI este de 1.400 de lei. "Agenţia sub egida căreia emitem certificatele, PADI, brevetează circa 80% din cursanţii internaţionali şi, de curând, am trecut pragul de două milioane de scafandri brevetaţi în regiunea Europa.

În America sau în Asia, piaţa este mult mai mare. În Europa, avem acces cumva limitat la mări bune pentru scufundări, dar am reuşit să ne aliniem celorlalte regiuni", a mai spus Andi Panait. În România, primele scufundări de agrement au fost oferite pe litoralul Mării Negre în anul 2000 de Sorin Bălan, fost scafandru militar, care, după desfiinţarea grupului de scafandri de Dunăre din Tulcea, a înfiinţat o societate comercială.

"Am avut privilegiul de a fi primul care a organizat pe litoralul românesc scufundări de agrement, o activitate care nu a fost de succes pentru că Marea Neagră, fiind foarte capricioasă, multă lume fugea. Echipamentele erau rudimentare, de pe vremea lui Jacques Ives-Cousteau. Nefiind din Constanţa, atunci când mergeam acolo, găseam marea agitată. În plus, marea e foarte săracă. Vegetaţie, peşti găseşti doar în zona de stâncă, unde sunt diguri şi multă lume e comodă, îi era greu să meargă în Eforie, Costineşti pentru scufundare. Dar au fost oameni dornici de adrenalină", a amintit Sorin Bălan.

De-a lungul timpului, el a făcut scufundări în Deltă, cu acordul autorităţilor de mediu, dar a atras atenţia că Dunărea nu este un mediu propice acestui sport de agrement. "Sunt curenţi foarte mari în Dunăre. Dacă la mare poţi intra direct în imersiune, în Dunăre trebuie să ai un poligon, o călăuză pe care să cobori, fiindcă curentul te duce foarte mult. Poţi ajunge şi la 20-30 de metri distanţă de locul în care ai fi vrut să te scufunzi", a afirmat Sorin Bălan.

Tinerii sunt încântați de experiență

Scufundările de agrement sunt considerate un sport extrem la nivel internaţional, având în vedere efortul fizic mare pe care organismul îl face într-un alt mediu decât cel uzual, însă oferă practicantului posibilitatea de a descoperi o lume diferită. "Acum doi ani am făcut prima scufundare în mare. A fost ceva neaşteptat. E clar că nu putem compara condiţiile din bazin cu cele din mare, dar mi s-a părut atât de frumos să văd tot ce e de văzut în Marea Adriatică", a afirmat Mihaela, una dintre cursantele şcolii de scafandri din Bucureşti.

Alături de ea, Alisia vine la bazin pentru a căpăta siguranţă în utilizarea echipamentului folosit în timpul scufundărilor de agrement. "La curs mi-a plăcut că am învăţat să mă descurc singură. Prima oară când m-am scufundat, eram nesigură. După curs, am fost mult mai stăpână pe mine şi asta mi-a plăcut. Vreau să învăţ mai multe din domeniul ăsta, să văd cât mai multe locuri şi mi se pare că am descoperit şi o latură nouă. De obicei, când vizitezi un loc, rămâi la suprafaţă sau intri în mare, dar niciodată să intri să şi vezi, iar de când am făcut cursul de scufundări am avut ocazia să văd şi asta când am mers în vacanţă", a afirmat Alisia.

Cursurile în bazin sunt recomandate cu atât mai mult cu cât în apă totul este diferit, iar practicantul acestui sport trebuie să ştie să folosească echipamentul şi să-şi exerseze aptitudinile. "În apă, pe cât e de frumos, pe atât e de periculos. Trebuie să ştim ce facem sub apă, pentru că nu e snorkelling. Pe scurt, ca să fii în siguranţă, trebuie să faci acest curs", a menţionat dive-master al şcolii de scufundări recreaţionale, Andrei Vlăsceanu.

Instructorii şcolii bucureştene organizează periodic, pe litoralul constănţean, evenimente de ecologizare a mediului subacvatic. "Avem baza noastră de scufundări de la Eforie Sud unde organizăm în luna mai, dar şi la finalul lunii septembrie, evenimente de beach cleanup. Asta înseamnă că o parte din cei care ştiu să se scufunde fac o scufundare recreaţională în timpul căreia curăţă toate resturile rămase pe sub apă, ochelari de soare, căşti, ochelari de înot şi nu numai, lucruri din plastic care dăunează mediului", a afirmat instructorul de scufundări recreaţionale Robert Angelescu.

Acţiuni de curăţare a mediului subacvatic au avut loc şi în zona montană. "Acum câţiva ani am participat la o acţiune în lacul Bâlea. Am strâns foarte multe farfurii, tacâmuri şi mizerie aruncată de la restaurantul respectiv. Am găsit şi o placă de snowboard pe care am păstrat-o ca amintire", a afirmat instructorul de scufundări Csók Bálint.

La nivel internaţional, scufundările cu butelia de oxigen pierd teren în faţa altor sporturi subacvatice, ca de exemplu freedivingul, un tip de scufundare în care ai încredere doar în propria respiraţie şi îţi cunoşti limitele. "Visul unui instructor e să-şi vadă elevii cum cresc şi se bucură de scufundări.

Visul meu e să continui să fac treaba asta şi să mă extind spre freedive, să fac şi acolo nivelele care se pot face. Freedive este un sport foarte liniştitor. Nu mai ai echipament pe tine şi poţi sta sub apă, fără zgomotul produs de respiraţie şi nu te împiedică nimic. Eşti ca un peştişor în apă, ca să zic aşa", a mai spus Csók Bálint.

În Delta Dunării, zonă de interes turistic aflată în patrimoniul UNESCO, dar şi în Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc şi vânători subacvatice, dar în momentul de faţă acestea nu sunt permise, iar dacă scufundările recreaţionale în fluviu sunt periculoase, din cauza curenţilor puternici, a vegetaţiei abundente şi a vizibilităţii reduse, cele din unele lacuri din rezervaţie ar putea fi atractive.

"În Deltă se pot face scufundări, dar nu le recomand vara. Recomand Delta pentru scufundări de agrement toamna, când vegetaţia începe să se aşeze pe fundul lacurilor şi canalelor. Vizibilitatea nu este atât de mare ca în alte locuri, mări, oceane, dar e o senzaţie unică. Cine a gustat o dată scuba diving, nu mai vrea altceva. E altă lume", a mai spus Sorin Bălan, mai scrie Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News