Se caută morminte regale, la mănăstirea dispărută Igriş, Timiș, într-un proiect al MNB cu un partener cultural din Ungaria
Cercetări arheologice recente, la situl monahal Egreş, din localitatea timişeană Igriş, derulate în cadrul unui proiect comun româno-ungar, lansat de Muzeul Naţional al Banatului (MNB) şi Institutul de Arheologie al Universităţii Catolice 'Peter Pazmany' din Budapesta, au scos la iveală noi vestigii, peste o sută de morminte medievale, de valoare arheologică deosebită.
Cercetarea arheologică doreşte să reconstruiască acest sit important, dar şi să îl facă accesibil unui public mai larg pentru ca vizitatorii să poată cunoaşte viaţa plină de culoare din perioada medievală, astfel încât acest loc ar putea deveni obiectiv atractiv pentru turişti. În cadrul Programului de cercetare intitulat 'Mănăstirea cisterciană de la Igriş şi mormintele regale ale casei Arpad', lansat în 2013, se menţionează faptul că la începutul secolului al XIII-lea, Regatul Ungariei a fost unul dintre cele mai prestigioase state din Europa medievală şi singurul stat din Europa Centrală care a lansat o cruciadă sub propriul său conducător, în 1217, arată etnograful Cecilia Şandor, consultant în comunicare, într-un comunicat de presă. Regele Andrei al II-lea, care a condus şi cruciada maghiară, împreună cu cea de-a doua sa soţie, ducesa de la Constantinopol Jolanta Courtenay au fost înmormântaţi în mănăstirea Igriş, pe malul Mureşului.
Având în vedere că furtunile istoriei au distrus cea mai mare parte a mormintelor regale medievale, cercetarea locului de înhumare a unuia dintre cei mai proeminenţi conducători ai dinastiei arpadiene are o importanţă deosebită pentru memoria şi istoria comună a popoarelor din regiune. Mănăstirea de la Igriş, fondată de Bela al III-lea, a primit sprijin regal timp de zeci de ani şi a devenit una dintre cele mai importante mănăstiri cisterciene, care şi-a înfiinţat filiale precum mănăstirea de la Cârţa. Mănăstirea şi-a revenit curând după devastarea provocată de invazia tătarilor (1241), iar în timpul războaielor cumane, regele Laszlo al IV-lea a păstrat aici Sfânta Coroană împreună cu comorile regale.
Mănăstirea, transformată într-un fort după bătălia de la Mohacs (1526), a fost distrusă de trupele otomane (1551), iar rămăşiţele sale au dispărut încet de pe faţa pământului. Mănăstirea dispărută a fost identificată pe baza măsurătorilor geofizice, primele săpături arheologice sistematice începând în 2016, când au fost descoperite o porţiune a navei din sud şi a transeptului. Pe lângă zecile de morminte medievale târzii, arheologii maghiari şi români au descoperit şi o groapă comună din timpul invaziei tătare, care ilustrează bogăţia mănăstirii, precum şi amploarea distrugerii sale în 1241. În 2019, s-a continuat cercetarea pe o suprafaţă mai mare.
Pe parcursul a trei luni, au fost exploraţi 160 mp din fosta biserică a abaţiei şi din curtea acesteia. Unul dintre cele mai importante rezultate a fost descoperirea unei structuri de formă dreptunghiulară, din cărămidă, din prima fază de construcţie, care împreună cu o altă construcţie similară, descoperită în 2016, ar putea constitui locul de odihnă al cuplului regal. Săpăturile din acest an au scos la iveală peste 100 de morminte, care se datează din secolul XIII până în Evul Mediu târziu. În cele mai vechi straturi medievale s-a găsit fundaţia unei biserici de dinainte de construcţia mănăstirii cisterciene, ceea ce dovedeşte, alături de alte descoperiri timpurii, că primii călugări cistercieni au ajuns într-o zonă locuită. De asemenea, după ce s-au cercetat ruinele, ar putea deveni posibilă reconstrucţia ruinelor fostei biserici şi a altor clădiri conexe, făcând astfel clară şi spectaculoasă bogăţia ascunsă în pământul din Igriş.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
