Iată ce au descoperit oamenii de știință după un studiu aprofundat al suprafeței Lunii.
În decursul a sute de milioane de ani, circumferința Lunii s-a redus cu peste 46 de metri ca urmare a răcirii graduale a nucleului. Acest fenomen determină apariția ridurilor și pliurilor pe suprafața sa, asemănătoare cu procesul prin care un bob de strugure se transformă în stafidă, scrie psyh.org.
Suprafața Lunii este una destul de fragilă, ceea ce duce la formarea unor fisuri în care secțiuni ale crustei se împing reciproc. O echipă de cercetători a găsit dovezi că micșorarea Lunii a cauzat deformări semnificative în regiunea polară sudică a satelitului natural al Pământului.
Aceste locuri, selectate de NASA pentru posibilele aterizări cu echipaj uman în cadrul misiunii Artemis III, au suferit schimbări semnificative. În timpul procesului de micșorare a Lunii, apar fisuri, iar activitatea seismică, inclusiv cutremurele lunare, însoțește adesea acest fenomen. În consecință, locurile situate în apropierea sau în interiorul acestor zone de fisuri ar putea prezenta riscuri pentru viitoarele eforturi de explorare umană.
Într-un studiu publicat în jurnalul științific The Planetary Science Journal, echipa de cercetători a stabilit o legătură între un grup de fisuri din regiunea polară sudică a Lunii și unul dintre cele mai puternice cutremure lunare înregistrate cu peste 50 de ani în urmă de seismometrele Apollo. Folosind modele de simulare a stabilității terenurilor în pantă, ei au constatat că anumite zone erau extrem de vulnerabile la alunecări de teren cauzate de mișcările seismice.
Thomas R. Watters, cercetător senior emerit la Centrul pentru Studii Pământene și Planetare al Muzeului Național al Aerului și Spațiului din SUA, a evidențiat importanța evaluării distribuției globale a noilor falii de împingere și a activității lor în determinarea locației și stabilității viitoarelor avanposturi lunare permanente.
De asemenea, a subliniat riscul de alunecări pe falii deja existente sau formarea unor noi falii de împingere. Cutremurele lunare de mică adâncime au loc în apropierea suprafeței Lunii, la sute de kilometri adâncime în scoarța lunară. Similar cutremurelor de pe Pământ, aceste cutremure lunare de mică adâncime pot fi suficient de puternice pentru a deteriora structurile construite de om. În contrast cu cutremurele de pe Pământ, care sunt adesea de scurtă durată, cutremurele lunare de mică adâncime pot persista ore întregi sau chiar o întreagă după-amiază.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News