Thwaitesm, ”ghețarul Apocalipsei”, se topește într-un ritm rapid, ridicând nivelul apelor la nivel global.
O echipă de cercetători, din SUA și Marea Britanie, a studiat canalele adânci de pe fundul oceanului, aflate în fața ghețarului, prin care se infiltrează apa caldă în partea inferioară a ghețarului, accelerând topirea. Canalele nu fuseseră cartografiate până acum și s-a descoperit că sunt mult mai mari decât se credea, având până la 600 de metri adâncime. Colosul de gheață Thwaites are o suprafață aproape cât cea a Marii Britanii, iar monitorizarea prin satelit a venit cu date alarmante: se topește cu o viteză accelerată. Dacă în 1990, pierderea era până în 10 miliarde de tone pe an, acum depășește 80 de miliarde de tone anual. Ghețarul contribuie cu 4% la creșterea anuală a nivelului global al mării. Dacă s-ar prăbuși, nivelul mărilor și oceanelor, ar crește cu 65 de centimetri. Deși este puțin probabil să se întâmple pe termen scurt sau chiar mediu, ghețarul e unui vulnerabil în fața încălzirii globale. Pentru că este considerat cel mai important ghețar de pe planetă, corelat cu dimensiunea sa și cu vulnerabilitatea, oamenii de știință l-au numit și ”ghețarul Apocalipsei”.
Climatologul Roxana Bojariu a spus, la Digi24, că ”nu se încălzește doar atmosfera, ci și oceanul, iar oceanul începe să se încălzească până la adâncimi din ce în ce mai mari și, evident, că are efecte și asupra învelișurilor de gheață, nu doar în Antarctica. În cazul acestui ghețar - n.r. Thwaites- observăm un mecanism ușor diferit față de Groenlanda. Apele mai calde rod pe dedesubt ghețarul, care, deși este așezat în mare parte pe continent, are și o parte care se prelungește în ocean și, evident, are și o porțiune în adânc, pe fundul oceanului. În contextul în care apele calde dinspre oceanul planetar se canalizează la baza ghețarului, avem o topire accelerată. Aici vorbim și de un efect în domino, pentru că se topește la margine, iar asta înseamnă că favorizează înaintarea ghețarului dinspre continent spre ocean și avem cantități din ce în ce mai mari de apă rezultate din topirea ghețarului”.
”Aceste ape din ghețari modifică salinitatea, care poate să perturbe circulația globală. Avem puncte critice, iar, dacă acolo punem apă proaspătă din ce în ce mai mult putem să avem modificări în circulația planetară care leagă suprafața oceanului de adâncuri și care face transportul de căldură în sistemul climatic în prezent. Asta înseamnă perturbații majore peste tot în lume și cu efect de imprevizibil, de necontrolat” a conchis climatologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News