Sealand, cel mai mic stat din lume, se mândrește cu 1 rezident permanent și cu propria familie regală
Sealand este situată în fața Europei, mândrindu-se să se afle pe partea cealaltă a Mării Nordului.
Este o monarhie care are propria monedă, mărci poștale, constituție, imn național, pasiune pentru ceai și doi prinți frumoși, născuți la o diferență de doi ani. Vorbeam despre... Sealand. O bucățică de teren în largul coastei engleze care și-a declarat independența în 1967, Sealand are o populație permanentă de... o singură persoană.
Are o suprafață terestră de... aproximativ două terenuri de tenis. Exportul său principal ar putea fi... mitologia națională, o istorie a pirateriei, loviturilor de stat, contraloviturilor, escrocilor și schemelor offshore pe internet. Ar putea face ca micul Liechtenstein să pară China în comparație. Dar prin drept, Sealand este o națiune suverană, potrivit CBS.
Este o micronațiune în adevăratul sens al cuvântului, o principat care se află la doar șapte mile de coasta Angliei. Monarhul său autointitulat este acest tip, Prințul Michael Bates.
Aici ajungi practic cu o barcă, este ridicat cu o manivelă la 60 de metri deasupra Mării Nordului. Și dacă te întrebi despre regulile de siguranță... da, și noi ne întrebăm... dar, din nou, atunci când ești o națiune suverană, tu, prin definiție, îți stabilești propriile reguli.
Nu întotdeauna a fost numită Sealand... și niciodată nu a fost menită să fie o țară. Inițial numită His Majesty's Roughs Tower, era o fortăreață maritimă construită în grabă - una dintre mai multe pe care britanicii le-au instalat în Marea Nordului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Echipate cu artilerie antiaeriană, aceste forturi au fost concepute pentru a împiedica raidurile aeriene germane asupra Londrei. În timpul războiului, peste o sută de membri ai Marinei Regale au fost înghesuiți în aceste turnuri timp de luni de zile.
În anii 1960, aceleași ape au fost gazda industriei emergente a radiourilor comerciale neautorizate care funcționau pe nave și vechi forturi... ceea ce guvernul britanic numea "pirate radio".
Era perioada Beatles, Rolling Stones, Kinks... dar BBC-ul rigid... care avea monopolul difuzării în Marea Britanie... oferea trupelor de rock doar o oră de emisie pe săptămână.
Generația mai tânără din Marea Britanie - milioane dintre ei - își reglau radiourile pe posturile de radio pirat. În 1965, tatăl Prințului Michael, Roy Bates - un veteran aventuros al celui de-Al Doilea Război Mondial - a preluat controlul asupra unui fort unde opera o altă stație pirat. Era Vestul Sălbatic pe Marea Nordului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
