Şeful Salvamont Neamţ, Raul Papalicef, a spus care este "cea mai perfidă şi cea mai plăcută moarte"

"Hipotermia sau moartea albă este un ucigaș tăcut și perfid. Cred că este singura afecțiune datorată unui factor fizic extern care poate păcăli sistemul nervos în așa fel încât să te conducă spre un drum fără întoarcere. Până și apariția frisonului, care este până la urmă o măsură de luptă și de protecție a organismului, în cazul hipotermiei nu face decât să accelereze acest proces fiindcă, prin frison, corpul pierde căldura.

Nu cred că este cineva, care a trăit și muncit în zona montană înaltă, mai ales înainte de 2000-2008 când echipamentele erau sub orice critică, să nu fi trecut de câteva ori pe lângă acest pericol. În acea vreme nu existau comunicații și nu puteai să apelezi numărul de urgență 112, iar dacă nu dădea cineva întâmplător peste tine, oamenii muntelui te găseau în primăvară.

În cei 30 de ani petrecuți ca specialist în operațiuni de salvare în munte, am văzut zeci de victime aflate în diferite stadii ale hipotermiei. Nici una nu era conștientă de ce i se întâmplă, de faptul că este în hipotermie și că are nevoie urgentă de ajutor de specialitate, iar în caz contrar, cu fiecare minut care trece, va păși pe o potecă cu un singur sens", a transmis Raul Papalicef, conform Ziarul Atitudinea de Neamţ.

Cum ne afectează hipotermia

"Corpul nostru are o temperatură situată între 36,5 și 37,7 grade. Odată expus la temperaturi scăzute și/sau umiditate excesivă începe, prin mecanismele de compensare, să producă și să conserve această temperatură. Costul energetic al acestor mecanisme este enorm de mare și tot procesul este o permanentă balanță între resursele organismului, protecția externă dată de îmbrăcăminte (echipament – în cazul expedițiilor montane) și factorii externi: temperatura, viteza vântului și umiditatea. Este de la sine înțeles că, pe termen lung, organismul uman va pierde această luptă unde diferența o fac resursele, posibilitatea de conservare și reanimare calorică și în final ieșirea cât mai rapidă din zona de disconfort termic.

Starea de hipotermie se poate instala atât iarna, cât și vara în zona montană înaltă, când parcurgi trasee lungi în ploaie, când staționezi în grote sau peșteri timp îndelungat sau dacă înoți mult timp în ape reci.

Din punct de vedere medical, hipotermia se clasifică în trei faze. Cea ușoară – când temperatura coboară la 35-33 de grade, moderată 32-29 de grade și severă-sub 28 de grade, de unde chiar cu asistență medicală de specialitate se revine foarte greu și în timp îndelungat. Se pot scrie și s-au scris tratate întregi despre hipotermie, despre simptome și procedee de reanimare, în privința cărora există păreri pro și contra, care mai de care mai argumentate.

Ce ar trebui să reținem despre acest fenomen este că odată cu pierderea temperaturii corpului, hipotermia încetinește și alterează funcțiile de bază ale organismului, iar lupta despre care am vorbit anterior denumită științific termoreglare devine insuficientă și inutilă dacă ai trecut de pragul celor 30 de grade. Sub această temperatură, fără o sursă externă de căldură, organismul uman nu-și mai poate reveni singur", a mai spus şeful Salvamont Neamţ.

Ce simte un om care are hipotermie

"Interesant de povestit este și ceea ce simți, care este percepția ta în acest proces, cum ai putea să-l eviți și să nu ajungi în situația de a cădea în această capcană.

Să ne închipuim o dimineață frumoasă de iarnă, cu zăpadă și o temperatură de -10 grade. Am ales un traseu de urcare spre creasta muntelui, cunoscut, pe care l-am mai făcut de multe ori, mai ales vara. Noaptea a nins proaspăt și s-a depus un strat considerabil de zăpadă, dar asta face ca decorul cu brazii încărcați de nea să facă tabloul și mai feeric. Am plecat puțin mai târziu decât am planificat, dar n-ar fi prima dată. După câteva ore de mers, odată cu altitudinea, zăpada crește simțitor și trebuie să depui un efort din ce în ce mai mare. A început să bată vântul și zăpada din brazi începe să devină supărătoare, mai ales dacă îți cade după cap și începe să-ți intre în interiorul hainei sau între haină și rucsac, unde se topește. Ești transpirat și ud, și nu-ți dai seama că acesta este punctul de unde organismul tău începe lupta pentru căldură.

Stai să te odihnești câteva minute, într-o zonă unde vântul bate cu putere din față. Ai băut toată apa din bidon. Rece, aproape înghețată. Poate ar fi trebuit să-ți iei un termos mare cu ceai, dar nu te-ai așteptat să înaintezi așa greu. Ai spart câteva ore crusta de zăpadă și te simți ușor obosit. Temperatura corpului tău a scăzut la 35 de grade, dar tu nu simți asta. Ți-e doar puțin rece dar nu-i nimic, te gândești că o să te încălzești făcând efort ulterior. Scoți mănușile din mâini ca să faci câteva fotografii și să vorbești la telefon cu un prieten. Vântul bate cu putere, dar peisajul este mirific și merită fiecare minut. Te uiți spre creastă și vezi mici norișori albi care zburdă printre stânci. E viscol. Mai ai numai două ore de lumină și poate ar trebui să te întorci. Mirajul muntelui, frumusețea și gândul la cabana unde ai să te încălzești cu un ceai bun și poate o să revezi niște prieteni te fac să iei decizia de a continua drumul. Începi să te echipezi și constați că mănușile au înghețat bocnă, la fel și fesul și majoritatea echipamentului din care acum 15-30 minute ieșeau aburi.

Îți continui drumul, dar ciudat te simți din ce în ce mai greoi, respirația este sacadată, te oprești din ce în ce în ce mai des. Temperatura corpului tău se îndreaptă spre 34,5 grade. Mușchii gâtului încep să se contracte, denumirea medicală a simptomului este de tonus preconvulsiv. Este semnalul pentru sistemul nervos că ceva grav și ușor nedefinit se petrece, iar hipotalamusul restrânge întreaga rețea de vase capilare ca să conserve căldura.

Încep să apară dureri în mâini și picioare. Tu crezi că sunt crampe musculare de efort, dar nu este așa. Încă un popas, încă niște zecimi de grad în minus. Începi să tremuri fiindcă mușchii reacționează contractându-se necontrolat pentru a produce căldură. În realitate o pierd.

Ai 34 de grade și nu intri în panică. Dimpotrivă, concentrarea și puterea de decizie au scăzut la un nivel critic, iar amintiri frumoase se derulează prin ochii minții. Rata metabolică a scăzut deja simțitor, iar enzimele din creier nu mai funcționează bine. La 33.5 grade, senzația de frig aproape dispare. Ești confuz. Dacă n-ai sunat încă la 112 să alertezi o echipă salvamont, iți spun eu că este deja târziu s-o faci. Memoria iți este serios afectată, iar parametrii spațio-temporali nu-i mai conștientizezi.

Te oprești pentru un ultim popas la adăpostul unui jneapăn, ferit de viscol. Îți este atât de bine. Nu mai știi probabil cum te cheamă și nici unde ești. Nu ai putea recunoaște chipul celor dragi chiar dacă ar fi lângă tine. Este puțin probabil să mai poți merge și frigul îți va scrie destinul. Te culci în zăpadă și căldura din corp continuă să scadă. Ești apatic, somnolent. La 32 de grade corpul tău renunță la încercarea de a se încălzi și orice urmă de frison sau tremurătura dispare. Dormi și continui să visezi frumos.

Ai ajuns la 30 de grade și inima începe să bată neregulat fiindcă pompează mult mai puțin sânge. Te trezești brusc și începi să ai halucinații vizuale și auditive din cauza lipsei de oxigen și a metabolismului extrem de scăzut. Paradoxal, te simți cald, înfierbântat și chiar începi să desfaci fermoarele hainei, iți scoți mănușile și fesul. Ai puțin sub 30 de grade și probabil ceva ce încă nu s-a demonstrat științific se întâmplă cu capilarele tale. Poate ultima încercare a motorului uman de a evita colapsul.

Ai sub 29 de grade și inima ta a încetat să mai bată. În jurul tău imensitatea a rămas la fel de frumoasă și indiferentă. Păcat că tu n-ai să mai poți să revii ca să o admiri. Ai luat o întreagă serie de decizii greșite…", a concluzionat Raul Papalicef. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News