Un motto arhicunoscut din literatura motivațională este „ieși din zona de confort”. Însă dacă această ieșire presupune să petreci mai mult timp simțindu-te vinovat?
Publicitate
Contraintuitiv, vinovăția care ne creează acel disconfort inconfundabil are în ea ADN-ul unei revoluții personale. Între reacțiile afective la eșec, vinovăția este singura atitudine care ne poate face mai buni.
În urma unei cercetări de management efectuate în colaborare de profesorii Francis Flynn, din Statele Unite, și Vanessa Bohns, din Canada, oamenii de știință au ajuns la concluzia că vinovăția este chiar recomandabilă ca reacție la eșec. Rușinea, în schimb, spun ei, este o atitudine toxică.
Cei doi cercetători au analizat comparativ vinovăția și rușinea și au găsit potrivit să le diferențieze în funcție de ținta lor. Vinovăția este un sentiment direcționat în exteriorul meu: regret efectele pe care le-a avut greșeala mea asupra contextului exterior, asupra celor din jur. Rușinea însă este un sentiment direcționat spre interiorul meu: regret eșecul, fiindcă acesta mă face să fiu văzut într-o anumită manieră de către cei din jur.
Autorii explică din abundență de ce vinovăția este mai eficientă decât rușinea. Vinovăția tinde să inspire reacții constructive, cum ar fi implicarea activă, faptul de a cere scuze sau repararea răului creat. Rușinea, spun cercetătorii, împinge mai degrabă la ostilitate, retragere sau chiar încăpățânare. Atunci când suntem vinovați, analizăm situația identificând specific cauzele eșecului. Atunci când suntem rușinați, căutăm cauze personale și durabile ale eșecului. Iar această înclinație subiectivă erodează stima de sine și reduce posibilitatea de a acționa mai eficient în viitor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu