Separatismul maghiar în Transcarpatia: Au fost deschise proceduri penale: ”Am închis prea mult ochii”

Împotriva deputatului Consiliului Regional Zakarpattia, Yuditha Petei, au fost deschise proceduri penale, deoarece aceasta a postat o hartă pe Facebook pe care Zakarpattia face parte din ”Ungaria Mare”.

După cum informează Top News, deputatul ucrainean Solomiya Bobrovska, a declarat:  ”În ceea ce privește Yudita Petei, membră a Consiliului Regional Transcarpatia, care include Transcarpatia ca parte a Ungariei Mari, la cererea mea, Procuratura Generală a deschis o procedură. Serviciul de Securitate al Ucrainei va efectua o anchetă preliminară. Acesta este pasul corect. Voi urmari procedurile. Am închis prea mult ochii pe lucruri similare din partea rușilor și avem un exemplu despre cum s-a terminat. Trebuie să ne învățăm lecțiile”.

The General Prosecutor Office of #Ukraine began criminal proceedings against a deputy of the Transcarpathian Regional Council Judit Petei, who published a map of Transcarpathia in the colors of the Hungarian flag. pic.twitter.com/iwModF5pHp

— NEXTA (@nexta_tv) February 11, 2023

Regiunea Transcarpatia, istoric

Teritoriul Transcarpatiei actuale a făcut parte, până în 1918, din regatul Ungariei, care organizase în regiune comitatele Maramureș, Ugocea, Bereg și Ung.

În 1918, delegații ale minorității române din satele Maramureșului de Nord au participat la adunarea de la Alba Iulia și au cerut unirea întregului Maramureș cu Regatul României.

Rutenii majoritari au cerut la 8 noiembrie 1918 la Prešov separarea de Ungaria. În vreme ce consiliile întrunite în regiune reușiseră să obțină o mai mare autonomie în cadrul statului maghiar, diaspora ruteană a cerut independența totală.

Un consiliu întrunit la Hust în aceeași lună s-a pronunțat în favoarea unificării teritoriului cu Republica Populară a Ucrainei Occidentale, un stat cu existență temporară în 1918, care revendicase teritoriul.

Reanexată în 1919 de Republica Sovietică Ungară, regiunea a fost ocupată de România în timpul războiul româno-ungar din 1919, după care a predat teritoriul în august 1919 autorităților ungare reconstituite.

După constituirea noului stat Cehoslovacia a apărut ideea incorporării teritoriului în noul stat, idee care a fost acceptată la conferință. România nu revendicase teritoriul, Rusia era în mijlocul revoluției, Ungaria era un stat învins instabil, iar Republica Populară Ucraineană a fost considerată ca fiind o construcție neviabilă, potrivit Wikipedia.

După anexarea de către Germania în 1938 a mai multor teritorii cehoslovace și după Acordul de la München, în urma arbitrajului de la Viena în 1939, regiunea a primit o autonomie mai largă și Carpato-Ucraina s-a declarat ca și Slovacia independentă. Ungaria a ocupat-o total, deși arbitrajul îi acordase doar partea de sud-vest.

În toamna lui 1944, trupe sovietice au pătruns pe teritoriu. Autoritățile cehoslovace au revenit din exil la Hust pentru a reorganiza administrația. Sovieticii au organizat o administrație paralelă cu sediul la Muncaci. După luni de negocieri, delegația cehoslovacă a fost obligată să părăsească provincia în februarie 1945 și, după ce a orchestrat o lovitură de stat la Praga, Uniunea Sovietică a anexat Transcarpatia și a alipit-o la RSS Ucraineană.

În 1991, după destrămarea URSS, regiunea a revenit Ucrainei, care a organizat-o sub forma actuală în raioane cu reședința la Ujgorod.

Prelatul ortodox Dmîtro Sîdor, afiliat patriarhiei Moscovei, a organizat în 2008 un „Congres al Rutenilor Subcarpatici”, care cerea autonomie. Sîdor a fost acuzat de autorități de subminarea integrității teritoriale a Ucrainei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News