Sf. Dimitrie Basarabov sau „cel Nou”. Cum au fost furate moaștele Sfântului

Pe 17 februarie 1918, moaştele Sf. Dimitrie de la Basarabi au fost furate de un grup de 20 de soldaţi bulgari. “Episodul” este povestit de Arhimadritul Iuliu Scriban în prefaţa cărţii Ieromonahului Teofil Ionescu “Sfântul Dimitrie cel Nou”.

“Era într-o duminică din fevruarie 1918. Mă aflam în slujba Sf. Liturghii, în Paraclisul Seminarului Central, unde pe atunci eram director, făcând slujbă pentru bolnavii şi răniţii noştri din marele război, adăpostiţi pe atunci în şcoala prefăcută în spital, când, veni cineva de la Mitropolie, spunându-mi că Mitropolitul Conon mă cheamă grabnic la Sf. Mitropolie, că bulgarii au furat moaştele Sf. Dumitru. Vestea aceasta fireşte că a zguduit pe toţi, fiindcă noi, atunci, în vremea asupririi străine, nu aveam de ce ne lipi inima decât de puterile credinţei creştineşti (...) Mitropolitul mă chemase să fac plângere în nemţeşte către mareşalul Mackensen, mai-marele oştirilor nemţeşti asupritoare (...). Au urmat pentru noi câteva zile de mare zbucium sufletesc (...)” Scrisoarea Mitropolitului a ajuns prin intermediul Poştei Militare Germane la Giurgiu, la Comandantul militar al judeţului, Generalul Zach.

Plângerea Mitropolitului Conon adresată mareșalului Mackensen

“Excelenţa Voastră,

Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoştiinţă că astănoapte, 17/4 ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forţa Sicriul cu Moaştele Sfântului cuvios Dumitrie, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul.

Faptul s-a întâmplat ca o trupă de ostaşi bine înarmaţi, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea, şi operând până la orele 3-4, mai întâi au înlaturat pe sergentul de serviciu din curte, ţinându-l la o parte şi, servindu-se de instrumente puternice, au forţat ambele uşi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvalit spre altar, au ridicat cu forţa preşiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, şi s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit şi anume pregătit şi plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală şi întunecoasă; şi astfel automobilul a dispărut, încotro nu se ştie. Prin aceasta nemaipomenită şi nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldaţi (bănuiţi bulgari) înarmaţi, cari, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât şi în credinţa şi interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic.

Deci, Excelenţa Voastră, cu mare durere sufletească aducându-le acestea la Înaltă-Va cunoştinţă, şi în credinşa că Biserica şi Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga etc şi cunoscând înaltele sentimente ale Majestăţii Sale Împăratul Germaniei, Noi vă rugam stăruitor ca să binevoiţi a ordona să se ia cele mai urgente măsuri şi să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaşte, oriunde vor fi, urmărindu-se toţi ostaşii vinovaţi, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaşte şi tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Ţării, Sfântul Dumitru fiind însuşi Patronul Capitalei Bucureşti.

Al Excelenţei Voastre, cu tot dinadinsul rugător pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Vă de la Dumnezeu sănătatea şi pacea aşteptată de către toată lumea îndurerată.

Conon, Mitropolit Primat”.

Sfântul le-a zăpăcit mințile jefuitorilor

Sfântul Dumitru nu s-a lăsat dus de la Bucureşti, şi printr-o minune le-a zăpăcit minţile jefuitorilor, care au ocolit Bucureştiul până la ziuă. Când au aflat drumul pe care trebuia să meargă de trei ori li s-a defectat maşina, apoi în cele din urmă au pus moaştele într-o căruţă şi astfel au fost uşor descoperite.

Generalul Zach, comandantul militar al judeţului Vlaşca, i-a trimis apoi prefectului judeţului Vlaşca, Moldoveanu, o scrisoare, redactată în limba franceză, prin care îl înştiinţa de găsirea sfintelor moaşte în apropiere de Călugăreni, loc în care, defectându-li-se automobilul, soldaţii bulgari au urcat măreţul sicriu de argint într-o căruţă. “Este meritul aghiotantului meu – nota generalul Zach – d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într’un automovil cu soldaţi armaţi pe calea Bucureştilor spre a opri hoţii. în dreptul satului Daia, el a găsit căruţa căutată, însoţită de soldaţi bulgari foarte armaţi.

Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiţeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s’au supus situaţiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu şi l’a depus la cartierul Generalului Zach, unde a fost păzit de un ofiţer şi soldaţi armaţi până la 19 Fevruarie, în care sicriul a fost dus la Bucureşti cu automobilul, însoţit de o puternică gardă de soldaţi germani”.

Cu mare alai, Sfintele relicve au fost aduse la Bucureşti după ce Divizia Administrativă a Capitalei l-a înştiintat pe Mitropolitul Conon că “Sicriul cu Moaştele Sfântului Dimitrie, întors din drumul spre Giurgiu, soseşte astăzi la ora 6:00 p.m.; anume sub gardă militară, şi va fi predat în aceeaşi zi autorităţilor bisericeşti şi civile româneşti din Capitală”. A fost delegată o comisie specială, împreună cu garda civică de onoare care a aşteptat convoiul în dreptul Cimitirului Bellu la ora fixată, apoi sfintele moaşte au fost transportate la Mitropolie.

Cum au fost găsite moaștele Sfântului

Cuviosul Părinte Dimitrie s-a născut la sud de Dunăre la începutul veacului al XIII-lea, într-o familie de ţărani din satul Basarabi, aşezat pe râul Lom. Provenind dintr-o familie săracă, păstorea oile ţăranilor pe dealurile din apropiere. într-una din zile a călcat pe un cuib acoperit cu ierburi, strivind puişorii care se aflau în el. Profund mâhnit, şi-a lăsat desculţ, fie vară, fie iarnă, piciorul care zdrobise cuibul. Peste o vreme a decis să îmbrace haina monahală. S-a aşezat într-o peşteră săpată în stânca râului Lom, nu departe de satul Basarabi.

Aici a trăit în post şi rugăciune. Cunoscând dinainte ziua morţii sale, s-a întins între două lespezi de piatră unde şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. La trei veacuri după moartea Sfântului – o inundaţie a dus apele râului până la peşteră.

Curentul a ridicat lespezile de piatră şi a îngropat trupul rămas nestricat în prundiş. După o sută de ani, Sfântul i-a apărut în vis unei fete grav bolnave, spunându-i să-şi roage părinţii să o ducă pe malul râului ca să-şi găsească tămăduirea. Auzind vestea, o mulţime de oameni în frunte cu clericii de la Episcopie s-au dus la locul indicat. Copila s-a vindecat pe loc, iar trupul Sfântului Dimitrie, luminând ca o comoară, a fost descoperit întreg, strălucind precum aurul.

Credincioşii şi preoţii au dus cinstitele moaşte în biserica satului, unde au stat aproape cinci secole. În 1774, în timpul războiului ruso-turc, generalul rus Petru Saltacov, ajuns în Basarabi, a luat sfintele moaşte spre a le duce în Rusia, pentru a nu fi profanate de turci. Le-a lăsat la Bucureşti, la rugămintea boierului Hagi Dimitrie şi a mitropolitului Grigore II al Ţării Româneşti, ca o mângâiere pentru multele pagube materiale şi suferinţe îndurate de români în cursul acelui război, mai ales că era „valah” de neam.

Ascultându-le dorinţa, moaştele au fost aşezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, în iulie 1774.

Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă la Kiev, unde se păstrează şi în prezent. În felul acesta, Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News