Shhaideh, refuz. FEMINISM România: Bărbatului alb din fruntea țării nu i-a picat bine

"Ce valuri de antipatie a stârnit mesajul pozitiv la adresa nominalizării a ceea ce ar fi fost prima femeie prim-ministră în România! Nu mai e cazul. Bărbatului alb din fruntea țării nu i-a picat bine. Acum putem să fim iar feministe îndrituite să ne revoltăm, ceea ce între timp putea să fie un rol care să ne scape din mâini. Am primit multe apostrăfări pentru spiritul pozitiv la adresa nominalizării lui Sevil Shhaideh, așa că recapitulez problema și reproșul general: „Nu era o soluție bună pentru că nu e suficient să fii femeie, musulmană și făcând parte dintr-o altă etnie decât cea majoritară, ci trebuie să fii curată la dosar, în pat, la haine." De parcă cei N-șpe bărbați ne-musulmani majoritari avuți în funcția de prim-ministru au fost minunați pentru cauza femeilor, iar acum deodată, a fi „femeie" NU E SUFICIENT.

Ba este! (ar fi fost) SUFICIENT pentru că:

1) în politică e foarte importantă reprezentarea formală, poate la fel de mult ca și cea substanțială. Sunt teorii politice simple, adânc înfipte în mecanismul de putere, care explică felul în care funcționează societatea. Funcționăm uitându-ne la cei care ne conduc, aprecindu-i sau criticându-i. Când nu există femei în poziții înalte de putere e greu și să îți imaginezi că ar fi altfel. d.e. dacă era confirmată Sevil, ar fi trebuit să învățăm să-i citim numele, să facem acordul de gen pentru funcție, să ne uităm la ce înseamnă viața unei femei în situația ei, să realizăm cât de complexă este țara în care trăim, cât de neegal este pentru unele să ajungă să fie valorizate. În timpul mandatului e perfect să critici politici, practici etc. Nu zvonuri mediatice, ceea ce s-a întâmplat.

2) În politică, mai ales în democrația reprezentațională în care trăim, simbolul este foarte important. Se numesc „token" femeile sau persoanele aparținând minorităților de orice fel care ajug în poziții de putere. Se numesc așa pentru că lor li se atribuie mai multă putere simbolică decât reală. Ceea ce reușesc să facă este deseori nu neapărat în favoarea minorității sau cauzei care le-a adus în poziția respectivă. În cazul în care Sevil nu ar fi făcut nimic pentru minoritățile sau femeile pe care simbolic le-ar fi reprezentat, am fi putut critica substanța politicii și deciziile ei ar fi fost mult mai atent urmărite și necesar asumate. Am fi putut prin problematizarea mediatică să o întrebăm de ce nu face nici un gest în plus pentru alte femei, etc. Desigur, la care ar fi putut să replice că nu e nevoie. Dar unui bărbat alb nici nu i se pun asemenea întrebări!

[citeste si]

3) În politică, negocierile nu se fac simplu, X președinte de partid făcându-și hatârul, ci sunt atente alegeri și mutări ca în șah. Astfel, trebuie să susținem mereu acea alegere care este cea mai puțin probabilă pentru ca doar în acel fel știm că șansele de a modifica ceva există. d.e.dacă Sevil ar fi fost prim-ministră ar fi fost clar din ce tabără vine, dar identitatea ei în acea poziție ar fi lăsat șansa unei lupte pe terenul identității politice, ceea ce în România nu a existat în istoria recentă. Acum șansele ca un uleios de politician „nemânjit" să fie pus la manșă sunt totale. Cu un chip de piatră și o coloană de mucava, doar pentru a corespunde profilului „neutru", adică bărbat alb și ne-musulman și ne-gay (să zicem), va fi o călduță prezervare a status-quo-ului împotriva căruia deja avem 27 de ani de experiență a cum nu se poate face nimic împotrivă.

Sunt multe de dezbătut. Vă rog, aștept comentarii. Politica ne-o facem cu mâna noastră dar e mișto când folosim și mintea. (ioana)", a transmis Feminism România pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News