Și ce dacă n-am avut un Havel?
Propagandiștii portocalii au lansat prin ziarele băsiste, dar și pe la televiziuni, jelania care începe cu ”acum 22 de ani noi n-am avut un Havel”. Ca orice diversiune, pleacă de la jumătate de adevăr. Evident că ar fi fost ideal ca o mișcare de opoziție să fi existat înainte de 1989, astfel încât principalul său exponent să preia puterea și să accelereze tranziția. Dar nu Havel-ul în sine ne-a lipsit, ci mișcarea.
Am avut și noi un Coposu sau un Diaconescu, oameni care au suferit în temnițele comuniste chiar mai mult decât marele dizident ceh. Cei care deplâng acum lipsa unui erou legendar, au făcut vreun sacrificiu în 1990, în sensul acesta? Pleșu, din câte îmi amintesc, se simțea foarte bine când îl numea Iliescu ministru al Culturii, în primul guvern revoluționar.
Nu știu cât din succesul economic al Cehiei i se datorează lui Havel și cât societății cehe. Până la urmă,din punct de vedere politic, am atins și noi performanța Cehiei. Iar aici se cuvine să remarcăm că Emil Constantinescu a acționat, fără sprijinul popular de care s-a bucurat Havel, la fel ca liderul ceh: a acționat decisiv pentru alinierea la rigorile civilizației occidentale, ignorând riscul de a pierde puterea. Ba chiar s-a retras, după ce și-a îndeplinit rolul istoric. Adică a fost la fel de nonconformist ca liderul de la Praga. Iar sub Ion Iliescu, cel căruia i se reproșează, de fapt, că nu a fost Havel, am intrat în NATO și s-a modificat Constituția, ca să intrăm în UE.
Mai gravă decât lipsa unui Havel, în 1989, mi se pare lipsa unui Havel în 2012. Traseul spre Vest al României era jalonat, odată cu prăbușirea URSS, rămânea de stabilit ritmul deplasării. Astăzi, mi se pare însă că începem drumul în sens invers, spre Rusia lui Putin. De la excesele unui stat autoritar și de la implicarea serviciilor secrete în politică până la discursul agresiv al Puterii, care neagă dreptul la existență al Opoziției și anunță că va refuza să să dea satisfacție electoratului. Nici nu mai amintesc proiectele de comasare, redesenare a colegiilor, basculare a voturilor din diaspora etc.
Liiceanu și Patapeivici, osanaliștii ideii de Havel, se înfruptă acum din ciolanul concret al guvernării. Alți haveli mai mici, care răgeau ca niște tigri împotriva dictaturii, în 2004, sug la ugerul TVR ca mielușeii, din cauza leilor, firește. A multor lei în conturi.
Teama sau foamea paralizează din nou intelectualitatea românească. Păcat. Nimeni nu l-ar duce pe noul Havel la canal sau în ocnă. Dar ar avea șansa de a face pentru români ceea ce sute de colegi ai lui Havel au făcut pentru cehi, înainte de 1989.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
