Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neuro-biologică, ce se manifestă fie la naştere, fie la vârsta de 18 luni – 24 de luni a copilului. Afecţiunea se caracterizează prin scăderea capacităţii de a interacţiona şi de a comunica, de a se integra şi relaţiona social şi prin comportament stereotip şi repetitiv, cu simptome care apar, de obicei, înaintea vârstei de 3 ani. Autismul este văzut ca tulburare de dezvoltare a cărei formă de manifestare şi severitate se modifică în timp, odată cu dezvoltarea individului.
Autismul afectează nu doar persoana, ci şi familia şi colectivitatea din care face parte. Problemele şi implicaţiile autismului nu sunt doar de ordin medical ci şi social, economic, legislativ, de aceea necesită o abordare integrată, ca problematică şi ca soluţionare. Dat fiind specificul afecţiunii, persoanele autiste, indiferent de vârsta pe care o au, prezintă nevoi speciale cărora nu le putem răspunde decât individualizat şi adecvat.
Un caz la 88 de persoane
Statisticile internaţionale relevă o creştere alarmantă, în ultimii 40 de ani, a incidenţei tulburărilor de spectru autist (TSA). Dacă în 1970 se înregistrau 2-3 cazuri/10.000 persoane (conform unui studiu realizat de Institutul pentru Studierea Autismului, din SUA, şi publicat pe www.autism.com), în 2012 incidenţa acestei afecţiuni era de 1 caz/88 persoane, conform datelor statistice comunicate de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Maladiilor (CDC) din Atlanta, Statele Unite ale Americii, instituţia plasând autismul înaintea diabetului, cancerului sau sindromului Down, ca număr de cazuri.
În România, în anul 2012 erau declarate 7.179 persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătății) însă numărul real al acestora este mult mai mare, majoritatea nefigurând în evidența oficială. Pentru țara noastră specialiștii estimează cel puțin 15.000 de persoane cu autism, majoritatea purtand alt diagnostic sau nefiind încă diagnosticate.
Studiile și experiența organizațiilor de profil internaționale arată că diagnosticarea timpurie, la vârsta de 18 – 36 luni, intervențiile specializate și integrarea socială, cresc cu până la 47% șansele persoanelor cu autism de a dobândi abilități pentru viață independentă, conform studiului publicat de Ivar Lovaas, UCLA, 1987. La polul opus, întârzierea sau absenţa intervenţiei terapeutice în cazul copiilor ce suferă de tulburări din spectrul autismului au drept urmare afectarea abilităţii de a intra în contact cu ceilalţi, caracterizându-se printr-o dificultate extremă de a răspunde la contactele sociale şi de a comunica.
De ce este nevoie, în România, pentru integrarea socio-profesională a persoanelor cu TSA?
Şi ei trebuie să aibă o şansă
Prin proiectul „Şi ei trebuie să aibă o şansă!” – program de sprijin pentru integrarea socială și profesională a persoanelor cu tulburări de spectru autist, demarat la 1 octombrie 2010 și aflat acum la final, Fundaţia Romanian Angel Appeal și partenerii săi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnive – Direcția Protecția Copilului și Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România și-au propus și au reușit să contribuie la identificarea şi aplicarea unor soluţii viabile care să însemne un pas important în integrarea socială şi profesională a persoanelor cu tulburări de spectru autist. Dezbaterea de încheiere a proiectului va avea loc miercuri, 28 august 2013, orele 10.30, Bucuresti, Hotel Caro, Sala Eminescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News