Și tu cumperi decorațiuni cu mult sclipici? De ce reprezintă o amenințare serioasă pentru mediu și care ar fi alternativele — studiu

O echipă de cercetători din Australia, condusă de experți de la Universitatea din Melbourne, a dezvăluit o alternativă promițătoare, bazată pe celuloză, care ar putea reduce semnificativ riscurile asociate utilizării sclipiciului tradițional, potrivit The Guardian.

Înainte ca vedete precum Taylor Swift să pună din nou sclipiciul pe harta modei prin utilizarea sa ca "pistrui strălucitori", acest material era deja vândut în cantități impresionante, fiind omniprezent în magazine și folosit pe scară largă în diverse industrii.

Cu toate acestea, după ce este aplicat, sclipiciul nu dispare pur și simplu. Odată aruncat sau spălat, acesta va ajunge în natură, devenind o sursă majoră de poluare cu microplastice. Fragmentele minuscule de sclipici din plastic și metal se infiltrează în sol și apă, periclitând ecosistemele.

În ultimii ani, au existat voci din comunitatea științifică care au cerut interzicerea completă a sclipiciului din cauza riscurilor ecologice pe care le implică. Totuși, în loc de o interdicție totală, cercetările recente oferă o soluție mai sustenabilă: un sclipici pe bază de celuloză, care pare să fie mult mai sigur pentru mediu.

Foto: Unsplash

Impactul sclipiciului din plastic asupra mediului. Alternativa

Cercetătorii de la Universitatea din Melbourne au efectuat un studiu detaliat, publicat în revista Chemosphere, care a analizat efectele sclipiciului tradițional și ale unei versiuni pe bază de celuloză asupra unor organisme de sol esențiale, cunoscute sub numele de springtails.

Aceste mici viețuitoare joacă un rol vital în menținerea sănătății solului, contribuind la descompunerea materiei organice și stimulând ciclurile naturale ale nutrienților.

Pentru acest experiment, echipa de cercetători a expus springtails la diverse concentrații de sclipici (10, 100 și 1.000 mg de sclipici pe kilogram de sol) și a monitorizat efectele asupra reproducerii acestora pe o perioadă de 28 de zile. Rezultatele au fost alarmante: în solurile contaminate cu sclipici din plastic și metal la concentrații de 1.000 mg/kg, eucariotele au produs cu 61% mai puțini urmași comparativ cu un eșantion de control.

Sclipiciul ecologic folosit în studiu a fost realizat din nanocristale de celuloză – un tip de zahăr natural care se găsește în bumbac și lemn. Aceste nanocristale au fost obținute din pelicule subțiri de celuloză, care au fost apoi transformate în structuri cristaline minuscule, oferind același efect sclipitor ca sclipiciul tradițional, dar fără riscurile asociate microplasticelor.

Profesoara Suzie Reichman, ecotoxicolog la Universitatea din Melbourne și coautoare a studiului, a subliniat potențialul sclipiciului din celuloză de a reduce impactul negativ asupra solului: „Știm cu toții că plasticul reprezintă o problemă majoră pentru oceane”, a declarat ea. „Dar ceea ce mulți oameni nu realizează este că există mult mai multă poluare cu plastic în soluri, iar aceasta poate avea un impact la fel de grav”, a mai spus aceasta.

Studiul australian aduce în discuție și o problemă mai amplă legată de microplastice, substanțe omniprezente în natură. Dr. Cassandra Rauert, cercetătoare în domeniul expunerii umane și ecologice la microplastice la Universitatea din Queensland, a atras atenția asupra pericolelor pe care microplasticele le prezintă pentru sănătatea umană. „Aceste particule minuscule, inclusiv sclipiciul, sunt peste tot - în sol, în apă, în aer - și ridică îngrijorări privind sănătatea, deoarece, odată ce ajung în corpul nostru, ar putea trece prin bariere biologice, cum ar fi stomacul sau plămânii, putând circula prin sânge”, a declarat Rauert, potrivit The Guardian.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News