Sibiu: Scrisori în original adresate de Noica lui Cioran, prezentate în premieră publicului

Cele trei scrisori, care arată prietenia dintre Noica şi Cioran, fac parte dintr-un număr de 600 de manuscrise donate bibliotecii sibiene de fratele lui Emil Cioran, Aurel. Scrisorile sunt păstrate la Biblioteca Judeţeană 'Astra', la 'Colecţii speciale', a precizat, pentru Agerpres, directorul bibliotecii, Silviu Borş.

În prima scrisoare, datată 3 iunie 1933, Noica îi scrie lui Cioran, de la Bucureşti, mărturisindu-i că este surprins de faptul că singurătatea acestuia 'nu mai este perfectă'. 'Dragă Cioran, faptul că singurătatea ta nu mai este perfectă mă surprinde puţin. Nu mă aşteptam să crezi şi tu atât de repede în acest 'loc comun'. Dar nu trebuie să te superi de ceea ce-ţi spun. Ştii bine, mai întâi, că eu nu mai sunt de multă vreme singur, aşa că n-aş putea să-ţi spun cu un ton dispreţuitor lucrul acesta. Pe urmă sunt convins că ai resurse de viaţă atât de mari încât poţi transfigura orice experienţă, oricât de comună. Dar, are propriu-zis vreun sens lucrul acesta: experienţă comună?', spune Constantin Noica.

La o lună după această scrisoare, Noica revine cu o alta, de această dată expediată din Sinaia. Cu acest prilej, Noica îl întreabă pe Cioran dacă nu e capabil 'de puţin calm, de o concentrare la o temperatură mai joasă' a vieţii sale sufleteşti.

'Rândurile tale, cărora le asociez câteva articole din ultimul timp din 'Vremea' şi 'România literară', mi se par direct impresionante. E ceva exasperat, e ceva 'dus la capăt' cu tine, care ar trebui rezolvat cu calm şi seninătate. Crezi că nu eşti capabil de puţin calm, de o concentrare la o temperatură mai joasă a vieţii tale sufleteşti? Ştiu că toate lucrurile astea sunt vii la tine, dar încă... Nu se poate să abandonezi atât de repede aceste câteva şanse pe care le avem cu tine în viaţă: şcoala, profesiunea, dragostea - care-s tot atâtea uitări de sine', scrie Constantin Noica.

Constantin Noica și Emil Cioran, o prietenie de idei

În cea de-a treia scrisoare, datată în 8 iunie 1934 și expediată din București, Constantin Noica vorbeşte de prietenia 'atât de teoretică şi totuşi deloc lipsită de căldură' cu Emil Cioran.

'Rămas (mai degrabă voia mea) mai mult fără prieteni, în oraşul ăsta unde cunosc aproape pe toată lumea, mă gândesc cu plăcere la prietenia noastră, atât de teoretică şi totuşi deloc lipsită - cel puţin în ce mă priveşte - de căldură. Nu ştiu de ce am impresia că toţi în jurul meu te înţeleg prost şi te nedreptăţesc, chiar atunci când te laudă. Acum, cu prilejul apariţiei cărţii tale, îmi pot da seama de toată incapacitatea lor de a privi capul tău aşa cum trebuie. Ei cred că te înţeleg şi se apropie de tine dacă rostesc la anumite ocazii fraze asemănătoare cu ale tale. Dar de câte ori mai aproape nu sunt eu, poate, care particip la gândul tău şi spun totuşi alte lucruri?', se întreabă Noica.

Coordonatorul ştiinţific al manifestării 'Zilele Emil Cioran' de la Sibiu, profesorul universitar Mirela Ocinic, de la Universitatea 'Lucian Blaga', consideră că această ultimă scrisoare, cea din 1934, arată cât de mult îl preţuia Noica pe Cioran. 'Constantin Noica şi Emil Cioran au făcut parte din aceeaşi generaţie de tineri intelectuali, care au sperat să construiască un destin nou, major, pentru România interbelică, provocând prin efortul şi entuziasmul lor o autentică renaştere spirituală a unui popor istovit de crize politice, economice, morale. Se regăseau alături de Mircea Eliade, Petre Pandrea, Mircea Vulcănescu sau Petru Comarnescu în paginile revistei 'Criterion' sau ale publicaţiei 'Cuvântul'. Au împărtăşit aceleaşi convingeri, au sperat şi au greşit împreună. A fost o prietenie de idei, nu o legătură simplă şi afectuoasă. În anul 1934, de când datează una dintre scrisorile deţinute de Biblioteca Judeţeană 'Astra', Emil Cioran şi-a publicat volumul de debut, 'Pe culmile disperării', pentru care a primit Premiul Scriitorilor Tineri Români. Din scrisoare, rezultă că Noica îl înţelege şi-l preţuieşte, chiar dacă (sau tocmai pentru că) gândeşte şi scrie diferit', a precizat, pentru sursa citată, profesorul universitar, Mirela Ocinic.

Atât Noica, cât şi Cioran au avut 'un traseu similar' în viaţă, mai crede Ocinic. 'Viaţa le-a rezervat un traseu similar: pentru mult timp cei doi au trăit în exil. Noica a avut parte de închisoare, de domiciliu forţat, de o izolare dureroasă între ai săi şi s-a salvat consumându-şi singurătatea între cărţi. Cioran şi-a trăit exilul în Franţa, adică s-a refugiat în altă lume, în altă cultură, în altă limbă. Tot între cărţi. Destinul a făcut ca memoria celor doi filosofi să fie legată faptic, nu doar simbolic, de Sibiu: Cioran îşi începea drumul în viaţă la Răşinari, în 1911, într-o lună de primăvară încărcată de energii vitaliste, iar Noica îl sfârşea la Păltiniş, în ultima lună a anului 1987, tocmai înainte de sărbători', spune Mirela Ocinic. Filosoful şi scriitorul francez de origine română Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari, judeţul Sibiu. A murit la 20 iunie 1995, în Franţa, la Paris.

După 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, sâmbătă, la Sibiu, academicianul Eugen Simion va susţine o conferinţă intitulată 'Emil Cioran - un antimodern'. Expoziţia cu manuscrisele Cioran va fi vernisată sâmbătă, la ora 15,00, la Biblioteca Judeţeană 'Astra' din Sibiu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News