Singurătatea comandantului de cursă lungă

Pentru domnul Traian Basescu istoria se poate opri. Acum. Sau mai tarziu. Cum a spus el in noiembrie. Daca demisioneaza. Sau mai tarziu, candva pe parcursul anului viitor. Daca va fi demis pentru inalta tradare. Si apoi judecat. Sau daca va fi suspendat. Oricum, el se apropie de sfarsitul unei curse lungi. Si cum va fi acest sfarsit depinde de el. Si tot de el depinde ce va fi dupa sfarsit.

Presedintele Traian Basescu s-a calificat drept un inamic al democratiei. Al statului de drept. O persoana care pur si simplu nu intelege cum functioneaza un stat modern european. Un om cu un discurs dublu. Sau chiar triplu. Cu un mesaj pregatit pentru opinia publica, amagitor si profund fals. Cu un alt mesaj pentru colaboratori, respectiv pentru prietenii sai politici. Si, in fine, cu un al treilea mesaj, pentru sine. Ceea ce spun vocile, pentru uzul exclusiv al lui Traian Basescu, este radical opus cu ceea ce rosteste vocea sa si atunci cand se adreseaza cetatenilor Romaniei, si atunci cand vorbeste cu grupurile sale de interese politice ori financiare. Toata aceasta pasareasca are un efect nu numai asupra istoriei Romaniei si istoriei romanilor, ci si asupra propriei sale biografii. Asa cum va ramane ea in istorie.

Presupun ca nici cei mai inversunati dusmani ai lui Traian Basescu nu isi imagineaza ca acesta poate fi sters din istorie. Indiferent care va fi sfarsitul lungii sale curse politice. In definitiv, acest personaj, despre care imi permit sa vorbesc la trecut, a condus un partid, Primaria Generala a Capitalei, statul roman iar in Executiv a reusit, in mod direct sau prin interpusi, sa conduca Transporturile de nu mai putin decat de opt ori. Intr-un fel sau altul, in mod benefic sau malefic – asta judecam noi si vor judeca si altii – el si-a pus amprenta asupra stradutelor, strazilor si autostrazilor, porturilor si aeroporturilor, flotei navale si aeriene si cailor fluviale. De asemenea, a facut sau nu a facut ceea ce a facut sau nu a facut, bine sau rau, in Capitala. Dintr-un partid minuscul, a realizat un partid-stat. Dintr-un partid care clama lupta anticoruptie, a facut cel mai corupt partid din istoria Romaniei. Din proiectul reformei statului, a realizat ceea ce a realizat. O lume care se autodevoreaza, puteri ale statului care nu mai sunt independente, o Justitie bulversata, un Parlament demonizat si un Guvern transformat in carne de tun.

Acum, cand se apropie de sfarsitul cursei sale deosebit de lungi, indiferent de ce ar spune unii si altii, comandantul este din ce in ce mai singur. De ce? Pentru ca a realizat o uluitoare performanta. Lipsit fiind de principii, fiind victima propriilor apucaturi, a unui temperament coleric si a unei educatii extrem de precare, lipsit fiind de morala, Traian Basescu a reusit performanta de a-si trada, pe parcursul calatoriei, nu numai prietenii, ci si dusmanii. El a devenit dusmanul prietenilor sai si prietenul dusmanilor sai. De aici, singuratatea.

O singuratate teribila. Vecina cu moartea. Nu cu moartea fizica. Cu o altfel de moarte. Cu moartea constiintei. Cu moartea spiritului. Tare sunt curios cum va trata istoria aceasta anomalie, aceasta excrescenta din istoria pseudo-democratica a Romaniei.

Sursa: CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News