Sinuciderea, un gest de condamnat? Psihiatru de la Institutul Socola: De ce să-i judeci? Atât de malițioși sunt unii dintre semenii noștri, gropari profesioniști

Mihai Cozmin, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie "Socola" Iași a vorbit despre situațiile în care unii oameni aleg să-și pună capăt zilelor, dar și despre reacția celorlalți atunci când aud despre un astfel de caz, judecând aspru gestul.

"De ce să-i judeci? Cu ce drept și cu ce risc? Ai fost aproape de sufletul lor să le cunoști durerea sufletească și chinul zilnic? Fiecare are dreptul la propria viață și acest aspect trebuie respectat. Mai mult decât atât, judecata publică postmortem a sinuciderii și a integrității psihice a acestora în viața profesională nu este treaba nimănui. Știi de ce? Pentru că nu este moral și riști o judecată din partea Universului. Dacă ai putea să îl vezi pe psihiatru ca pe salvatorul tău și să înțelegi mai bine tulburarea psihică a ta sau a altora, ar fi ideal.

Atât de malițioși sunt unii dintre semenii noștri și mă întreb de unde au capacitatea aceasta de gropari profesioniști de a trece cu picioarele peste suferința, decizia celui ce nu mai este și peste amarul celor rămași în urmă? Personalități prea incisive sau o dorință acerbă de rating în mass-media pentru care și-ar vinde și sufletul? Sau poate amândouă... 

"Acesta este cel mai ușor drum spre depresie"

Atunci când ești depresiv și simți că nimic nu mai merită trăit în viața ta, este ușor să îngenunchezi în fața morții. Aș spune că viața merită trăită chiar și numai din respect pentru Creatorul Universului. Este important să conștientizăm faptul că unele probleme medicale cum ar fi tulburările psihice, ne sunt date pentru a conștientiza sau a ne înfrâna de la tumultul unei vieți fără pauze.

Multe persoane care ajung în pragul unei depresii cu gânduri negre și-au încălcat propriile reguli de viață. De la prea multe ore petrecute la serviciu, pauze de masă uitate, concedii amânate și vise alungate, acesta este cel mai ușor drum spre depresie. O viață agitată își strigă ajutorul prin dureri de spate, insomnii și își atinge apogeul suferinței prin depresie, anxietate sau chiar tulburări psihice mai severe. 

"Uităm de sufletul nostru"

Adesea ne agităm prea mult cu atât de multe sarcini încât uităm de sufletul nostru, uităm de Eul nostru și de grija pentru noi. Încurcați în trafic, orbecăind prin poluare, alergând cu sarcini de serviciu și cumpărături fără rost, ajungem în cele din urmă acasă și uităm cine suntem. Intervine acea stare stranie și întrebarea: acum sunt eu cu mine? Ce fac? Nu te mai regăsești, ești ca după o vacanță de vară petrecută la bunici în care părinții îți par niște străini.

Te-ai sălbăticit pe maidan, te-ai învățat liber și fără limite. Tot așa, în acest infern cotidian cu toate sarcinile pe cap, ajungi să fii singur și să nu ai starea și capacitatea de a ajunge să te cunoști mai bine. Este nevoie de timp pentru rădăcina sufletului tău pentru că altfel riști să te îndepărtezi mult de tine și depresia este acel voal negru care se așterne peste tine.

Te ajută să tragi niște concluzii despre ce nu ai făcut bine până acum. Așa le spun și pacienților mei: faceți o introspecție și vedeți ce ați greșit și ce aveți de schimbat. Sau cum spunea Carl Jung: depresia este ca o femeie în negru. Dacă apare în pragul ușii tale, nu o alunga. Invit-o în casă, trage un scaun, fă-o să se simtă ca acasă și ascultă ce are de spus", a scris medicul pentru Ziarul de Iași.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News