Situație gravă, statistică deprimantă. Două măsuri pentru tratarea sistemului medical
În ultimii cinci ani, mai mult de 14.000 de medici au părăsit România pentru spitale și clinici din Vestul Europei. Este o statistică deprimantă, dar care dă măsura gravității situației din sistemul sanitar românesc. Pregătim doctori, însă nu le oferim condițiile financiare și tehnice pentru a putea lucra, iar consecința imediată o reprezintă exilul autoimpus. România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de medici raportat la mia de locuitori, cu 2,4 medici, comparativ cu 3,4 - media europeană. Nici la capitolul asistenți medicali nu stăm prea bine: 5,6 asistente au grijă de 1000 de bolnavi, spre deosebire de media europeană, de opt asistente. Nu e de mirare, în aceste condiții, că pacienții înstăriți iau, la rândul lor, calea spitalelor occidentale și de foarte multe ori ajung să fie tratați chiar de medicii români plecați pentru o viață profesională bună.
Majorarea salariilor, insuficientă
E ușor să remarci situația precară din sistemul românesc, dar este mai complicat de găsit soluții eficiente, care să oprească exodul profesioniștilor. Majorarea salariilor din domeniu reprezintă o condiție necesară pentru un început de reformă, dar nu este suficientă. Salariile nu pot fi mărite fără să se țină cont de resursele bugetare, iar medicii nu au nevoie doar de salarii decente. Au nevoie și de condiții de lucru normale, de acces la aparatura performantă, de o infrastructură funcțională. Așadar, banii nu rezolvă toate problemele, deși ar ușura cu siguranță situația.
Două măsuri care ar trata sistemul medical
Cred că există programe de politici publice care pot constitui un început de schimbare, fără să implice alocări financiare extravagante. De ce nu am încerca, pentru început, să depolitizăm managementul sistemului de sănătate prin asigurarea unor criterii de performanță? În felul acesta, nu punem nicio presiune suplimentară pe buget, ba dimpotrivă, și ne oferim șansa de a găsi acei manageri care să genereze eficiență, să le ofere medicilor încrederea că pot să-și facă meseria așa cum se cuvine, iar pacienților șansa unor condiții și tratamente omenești. În plus, elaborarea unui plan național de resurse umane în domeniul medical și introducerea unui sistem de evaluare a performanțelor manageriale la toate nivelurile (manager, șef clinică, șef secție) ar asigura, în principiu, accesul celor mai buni în pozițiile pe care le merită.
Sunt doar două măsuri care, fără a fi costisitoare în termeni financiari, pun bazele unei însănătoșiri a sistemului, deoarece răsplătesc valoarea, în același timp eliminand ineficiența și corupția. Sunt pilonii pe care putem construi un aranjament institutional avantajos pentru toți, mai puțin pentru cei nepregătiți pentru această meserie. Nu putem lăsa blamul general să planeze asupra întregii profesii, iar astfel de politici vin tocmai în ajutorul celor mai performante cadre medicale. De asemenea, regulile clare și transparente generează, pe termen mediu, încrederea reciprocă între pacienți și doctori, pierdută în ultimii ani.
E limpede pentru toată lumea că nu vom reuși peste noapte să convingem medicii români plecați în străinatate să se întoarcă acasă. Dar cu măsuri curajoase, idei îndrăznețe și politici serioase putem stopa acest exil dureros. Și le putem oferi mult mai multe șanse bolnavilor din România.
*Notă: Titlul, titlul de homepage, intertitlurile și leadul aparțin redacției. Conținutul aparține autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
