Slănina fiartă în zeamă de varză. Un deliciu de sărbători, ca la bunica acasă

Se apropie sărbătorile de iarnă și orice român se gândește cum să-și procure sau cum să-și prepare principalele preparate care se află pe masă oricui. Din multitudinea de preparate de sărbători, de pe masa oricărui român nu are cum să lipsească slănina fiartă în zeamă de varză.

Această rețetă tradițională, care bunicii îi ieșea perfect, era un adevărat deliciu culinar în dimineața primei zile de Crăciun. De obicei, bunica o servea cu niște ceapa roșie de la ea din grădină și punea lângă și un păhărel de rachiu.

Rețeta de slănină fiartă în zeamă de varză este relativ simplă și poate fi făcută acasă de către oricine, chiar dacă nu are pregătire în domeniul culinar.

Slănina fiartă în zeamă de varză: Secretele gustului desăvârșit

Bunica folosea pentru rețeta de slănină fiartă în zeamă 750 g – 1 kg slănină de porc. De obicei, bunica alegea o bucată de slănină și o bucată de piept de porc. În plus, bunica mai folosea 2-3 foi de dafin, 1 lingură de piper boabe, 1 lingură de cimbru uscat, mărunțit, 1 lingură de mărar uscat, mărunțit, 1 căpățână de usturoi, 2 l de zeamă de varză sau moare cum i se mai spune în zona Moldovei, 1 linguriță de sare și 1 linguriță de ulei.

Mai întâi, bunica fierbea slănina într-o zeamă de varză pentru că așa îşi pierdea din conţinutul de grăsime şi devenea foarte fragedă. Pentru asta, punea la fiert 2 litri de zeamă de varză, într-o oală mai mare, pentru a fi sigură că așa vor încăpea toate ingredientele. Pe urmă, bunica adăuga foile de dafin, 3-4 căţei de usturoi curăţaţi și zdrobiți, boabele de piper, cimbrul și mărarul şi le dădea la fiert.

În momentul în care amestecul începea să fiarbă, bunica punea slănina, având grijă ca în prealabil să o împartă în bucăţi mai mari, dar având grijă ca aceasta să încapă în oală.

După ce punea și slănina la fiert, bunica lăsa oala pe foc aproximativ 30-40 de minute, la foc mediu. Timpul putea să varieze în funcție de cât de groase erau bucățile de slănină folosită. Din când în când, bunica avea grijă să verifice dacă slănina s-a fiert, înțepând-o cu o furculiţă. Când furculiţa intră uşor în slănină, înseamnă că este fiartă.

În momentul în care bucăţile de slănină erau fierte, le scotea şi le presa între două funduri de lemn, cu o greutate deasupra, ca să se răcească și să se scurgă zeama.

Secretul bunicii: Bucățile de slănină, frecate cu usturoi, sare și ulei

Când totul era aproape gata, bunica folosea restul de usturoi pentru a-l zdrobi și pentru a-l transforma într-o pastă, având grijă să frece bucățile de slănină cu o linguriţă de sare şi o linguriţă de ulei. Această compoziţie bunica o întindea peste bucăţile de slănină. Pe urmă, lăsa bucățile de slănină la rece pentru aproximativ 2 ore, după care le dădea cu boia de ardei dulce, după gust.

Bunica obișnuia când termina să tăia o feliuță de slănină și sp dea fiecăruia din casă să guste, însă cea mai bună de mâncat slănina era începând de a doua zi. scrie BZI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News