Ce să facem când le-am încercat pe toate, dar copiii noștri continuă să se implice în comportamente negative? Iată câteva sfaturi ale experților.
Cum să ne comportăm când le-am încercat pe toate și, cu toate acestea, copiii noștri continuă să își asume comportamente incorecte? Site-ul BabyCenter a adunat opiniile unor experți din sector pentru a răspunde la zece întrebări exemplare de la tot atâția părinți ”disperați”.
O mamă s-a plâns de comportamentul agresiv al fiului ei de 2 ani față de fratele ei mai mare (4 ani). Ultimatumul și pedeapsa nu au ajutat să-l liniștească pe copil.
Ce să facă? Potrivit experților, separarea celor doi frați în timpul luptei este un început, dar evident că trebuie să mergem mai adânc. Prima greșeală de a nu săvârși și de a continua să facem distincția ”fiu bun”, ”fiu rău” , deoarece aceasta nu face altceva decât să instige la comportamentul agresiv al copilului.
De fapt, la acea vârstă niciun copil nu face rău cu intenție, așa că bătaia nu este doar de prisos, ci și dăunătoare, deoarece transmite prevaricare și agresivitate.
Un remediu pentru a canaliza energia copilului ar putea fi așadar să te asiguri că cei doi frați se joacă între ei armonios - pentru a evita certuri - sau să folosești vreo pernă sau păpușă ca antistres pentru frățiorul care este cel mai agitat pentru ca acesta să iși descarce nervii.
Tabloul pictat de cea de-a doua mamă ar putea fi comun pentru mulți: fiică foarte activă, care se chinuie să se concentreze, timpuri nesfârșite pentru a se îmbrăca dimineața, fără pat sau periaj pe dinți, mofturi...
Ce să fac? Soluțiile la această problemă stau în stabilirea unei relații de colaborare cu copilul: să o facem să participe la nevoia de a se îmbrăca dimineața la timp, poate pregătind împreună cele necesare cu o seară înainte sau întrebând-o direct cum am putea ieși de acasă fără prea multă agitație.
Pentru a facilita procesul, poate fi, de asemenea, o idee să-i cereți să întocmească o listă cu lucrurile de care aveți nevoie pentru a merge la școală: în acel moment copilul se va simți împuternicit.
Ce se poate face atunci când copilul nostru spune povești exagerate despre el și continuă să se laude prietenilor cu rezultate pe care nu le-a obținut niciodată?
A-i critica și a-i spune că prietenii lui nu-l vor mai crede este de puțin folos. Experții sfătuiesc să empatizeze și să încerce să inverseze perspectiva.
Ce să fac? În exemplul prezentat de o mamă copilul s-a lăudat că este centură neagră la karate (evident fals). Prin urmare, un răspuns la o astfel de lăudărie ar putea fi: "Centura neagra? Wow, ăsta e un gol grozav. Ți-ar plăcea să-l obții cu adevărat?”.
În spatele acestor atitudini, însă, s-ar putea ascunde o nevoie de atenție. Să le anunți copiilor tăi că îi apreciezi chiar dacă nu sunt perfecți (sau, în acest caz, centura neagră) este un lucru grozav!
Mulți copii trec prin acea fază în care se pare că fac intenționat să se comporte exact opusul a ceea ce li se cere, stând în calea oricărei impuneri și nepermisând o ocazie de a complica viața părintelui.
Ce să fac? O soluție la problemă ar putea fi împuternicirea copilului, răsplătindu-l (fără exagerare) pentru fiecare atitudine de colaborare.
Uneori prea multă sinceritate trece pentru insolență, dar în orice caz este bine ca fiecare copil să învețe că nu putem spune întotdeauna tot ce ne trece prin minte.
Ce să fac? Dacă micuțul nostru are obiceiul de a răspunde mereu și în orice caz, este necesar să îi explicăm mereu care sunt lucrurile care nu se pot spune și invitând copilul să reformuleze propoziția cu tonuri mai blânde și mai constructive.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu