Sorin Șaguna, omagiu. TVR 2 difuzează "O noapte furtunoasă"
Sorin Șaguna a murit miercuri, iar în urma sa au rămas cei dragi care îl plâng. Televiziunea Română îi aduce un omagiu celui care a fost un geniu, după cum îl descrie chiar profesorul său, Florin Zamfirescu.
VEZI ȘI: Sorin Șaguna a murit
Cei care l-au iubit pe Sorin Șaguna sau cei care nu au apucat încă să îi descopere talentul, sunt invitați să vadă ultimul spectacol în care a jucat regretatul actor în vârstă de 25 de ani.
TVR 2 difuzează joi, 10 iulie, de la ora 11.10, spectacolul „O noapte furtunoasă" de I. L. Caragiale (regia: Mihai Manolescu, 2013) al Casei de Producţie TVR, în memoria tânărului Sorin Şaguna, care a încetat din viaţă miercuri, în urma unei boli necruțătoare.
VEZI ȘI: Sorin Șaguna a murit. Florin Zamfirescu: Sunt șocat
Alături de câteva volume de poezie şi de imaginea unui om „sensibil şi talentat", Sorin Şaguna lasă o amintire recentă legată de personalitatea unui Spiridon „simpatic şi jucăuş", creat anul trecut în studiourile TVR, după cum îl descriu câţiva dintre colegii de platou.
Acest spectacol a fost difuzat în premieră de Televiziunea Română la sfârşitul lunii decembrie a anului trecut. Joia aceasta, telespectatorii îl vor putea revedea pe Sorin Şaguna într-una dintre cele mai cunoscute comedii de moravuri caragialeşti, alături de Florin Zamfirescu (Jupân Dumitrache), Demeter Andras (Nae Ipingescu), Marius Manole (Rică Venturiano), Vlad Zamfirescu (Chiriac), Ioana Anastasia Anton (Veta) şi Ştefana Samfira (Ziţa).
Lui Sorin Șaguna nu îi plăcea doar să joace pe marile scene ale teatrelor, ci și să scrie poezii
Sorin Șaguna a fost un artist de care lumea își va aminti mereu cu drag atât prin piesele de teatru în care a jucat, cât și prin poeziile pe care le-a scris. Din rândurile pe care le-a așternut în volumele sale, se vedea că este un om cu un suflet frumos și sensibil.
Iată o poezie semnată de Sorin Șaguna:
DORM, de Sorin Șaguna
scriu acest poem în timp ce dorm...
am frisoane...scriu cam greu...
mâna stângă aşterne amintiri cu mine...
dorm când scriu poeme narcisiste...
mâinile se învârt în cerc nocturn...
ochii tuşesc delicat la virgula tăcerii...
se deschid nebune căi,stelele coboară,
noaptea m-a construit interzis prin lume...
exist...nu mă tem...compun...nu mă tem...
iubesc- încep să port frică nefirească...
urăsc -încep să râd cu poftă nefirească...
recit –încep să zbor cu poftă nefirească...
dorm şi scriu poeme lungi...dorm zgomotos...
mă frământ...nu pentru o rimă sau un punct,
ci pentru ce voi pune la finele poemului adormit...
nu pun nici virgulă şi nici punct...nu pun nimic...
las ca semn de ortografie linişte măruntă!
E ultimul vers din somnul poeziei mele (Sursa: Poezii.biz)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
