Ștefan Stănciugelu, autor a două cărți despre manipulare: ”Logica manipulării. 33 de tehnici de manipulare politică românească”, C.H. Beck, București, 2010; ”Manual anti-manipulare. Tehnici și cazuri”, C.H. Beck, București, 2012, a făcut o analiză privind propaganda rusă.
După atacurile criminale dovedite ale armatei ruse împotriva civililor ucraineni nu-i mai crede nimeni: nici cei 24 de membri care au votat pe 7 aprilie împotriva Moțiunii propusă de SUA în Adunarea Generală a ONU și nici cei 58 de membri care s-au abținut de la vot.
Dacă au respins ori s-au abținut de la votul pentru excluderea Rusiei din Consiliului pentru Drepturile Omului toți cei 82 de membri ai Națiunilor Unite au avut un interes anume, dar, de crezut în discursul Kremlinului de negare a atacului asupra civililor în Ucraina, sigur nu au crezut.
Mesajul dezinformării ruse privind minciunile Occidentului despre masacrul de la Bucea ori Kramatorsk este însă credibil pentru o majoritate dintre cetățenii ruși (80-83%) care declară că susțin ”operațiunea militară specială” din Ucraina și au încredere în Vladimir Putin. Adăugam aici prezumția plauzibilă că unii dintre ei nu spun ce cred, ci doar ce se aștepată ca ei să răspundă la un interviu telefonic. Dar, acest lucru nu îi transformă nicidecum în opozanți ai regimului Putin ori în persoane care pot fi convinse rapid de o informare corectă. Din contră, sociologii ne spun că atacul unor convingeri sau credințe generează exact opusul – consolidarea lor.
Kremlinul urmărește tocmai stabilizarea și creșterea acestei susțineri interne – nu este nimic nou aici. Rusia a abandonat aproape dezinformarea în spațiul euro-atlantic, excepție făcând diplomații ruși din diferite țări, care au preluat pe rețelele de socializare rolurile îndeplinite de Sputnik și RT, după ce acestea au fost interzise:
”În același timp, conturile diplomatice rusești de pe rețelele de socializare au jucat un rol important în strategia de comunicare a Kremlinului legată de invazia Ucrainei. În special, conturile de Twitter ale misiunilor diplomatice ale Rusiei, care acționează într-o rețea coordonată, au încercat să discrediteze relatările presei independente din Ucraina și să amplifice narativele de dezinformare care justifică invazia. (”Russian diplomatic accounts on social media used for disinformation”, în Disinformation to conceal war crimes: Russia is lying about atrocities in Bucha, April 07, 2022, Disinfo Review.
Kremlinul mai apare doar meteoric ”în direct” în presa euro-atlantică, prin mesaje de înspăimântare a populației euro-atlantice: Vladimir Putin poartă valiza nucleară la înmormântarea unui lider politic rus; purtătorul de cuvânt al Kremlinului dă interviuri presei străine anunțând că atacul nuclear este parte din Strategia Națională de Securitate a Rusiei (deci nu Vladimir Putin va fi vinovat pentru un răspuns nuclear la vreun cine știe ce ”atac existențial” la adresa Rusiei). După ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat că Alianța mizează pe un război de lungă durată, Kremlinul a intrat în vrie și a început să proiecteze asupra Vestului propria frică. Un astfel de război prelungit ar face de rușine încă mai mult armata rusă, pulverizând tot ce a mai rămas din prestigiul de mare strateg al genialului Putin, din încrederea în Rusia ori din economia rusă etc. Singurul mesaj aparent pozitiv al Președintelui Vladimir Putin în presa euro-atlantică a fost cel de felicitare a Primului ministru al Ungariei, Viktor Orban, care a reușit să își înșele propriul popor cu o falsă promisiune de asigurare a păcii, în condițiile în care Ungaria este un stat membru al NATO. Mesajul de felicitare putem presupune că este sincer în conținut, dar, cu siguranță, are o intenție precisă de manipulare în efectele pe care le urmărește atât pentru poporul rus, cât și pentru ”poporul” euro-atlantic.
Vedeți mai mult pe DefenseRomania.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News