Bourul este cea mai cunoscută specie dispărută din fauna României, pentru că imaginea apărea pe pecețile domnești și ulterior pe stema Moldovei, dar și elanul, taiga sau colunul au trăit pe teritoriul României.
Pentru a face cunoscute speciile dispărute din fauna României, Romfilatelia a introdus în circulație patru timbre, un plic „prima zi” și un produs special în tiraj limitat. Astfel sunt readuse în atenția opiniei publice cinci din speciile de erbivore mari, până nu demult parte din fauna existentă pe teritoriul național.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 4,60 lei este ilustrat Tarpanul - calul sălbatic (Equus ferus). Caii sălbatici au fost prezenți în stepele înghețate ce se întindeau din Câmpia de Nord Europeană și Siberia. Aceștia au existat și pe teritoriul actualei Românii, dovezile arheologice acoperind aproape întreaga țară.
Elanul (Alces alces) este redat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei. Aria istorică de distribuție a speciei s-a extins de la Pirinei până în Câmpia Rusiei, dacă e să ne referim la spațiul european. De altfel, ca dovadă a extinderii lor spre sud, elanii apar reprezentați alături de zimbri sau bouri în celebrele desene preistorice din peșterile Altamira, Lascaux sau Chauvet.
Dincolo de Carpați, în Moldova, elanul, denumit „plotun” de către strămoșii noștri, a fost și el remarcat în cronicile vremii.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 6 lei este ilustrată specia Saiga (Saiga tatarica), răspândită din Vestul Europei până în nord-vestul extrem al continentului american, fiind adaptată unui climat rece și uscat. Prezența saigăi pe teritoriul României este certificată în cronicile din secolul al XVI-lea. Țăranii moldoveni o cunoșteau de multă vreme sub numele de „oaie sălbatică”.
Bourul (Bos primigenius) este redat pe timbrul cu valoarea nominală de 13 lei. Cu excepția nordului continentului, bourul a fost prezent în Europa, istoric vorbind, pe areale mari. Prezența bourului era certă în secolul al XII-lea în zona panonică, teritoriile baltice, unde bourul a trăit până în secolele XIV-XV, pentru ca în Polonia, unde a beneficiat de un statut special de protecție, să se mențină până la începutul secolului al XVII-lea.
Există presupunerea că bourul a dispărut din Moldova undeva în secolul al XV-lea, menținându-se în stare de libertate mai mult decât în alte părți din Europa. Dovadă a prezenței o reprezintă utilizarea peceților cu reprezentări clare a capului de bour cu coarne lungi, în formă de liră.
Colunul (Equus hemionus) este ilustrat pe plicul „prima zi” a emisiunii, fosilele lui fiind găsite pe mari areale: în jurul Mediteranei, la Marea Nordului, în Caucaz sau pe malurile Volgăi. Intervențiile umane au făcut ca specia să dispară relativ rapid din peisajul european, efective reduse rămânând în sudul Europei și Caucaz, până prin 500 î.e.n..
Colunul a fost reintrodus în Ucraina, în Rezervația Biosferei Askania-Nova din regiunea Herson, încă din anii ‘50 și în Stepa Tarutino, în Bugeac, începând din 2020.
Parcul Natural Vânători Neamț este singura arie protejată care și-a asumat prin planul de management „reintroducerea marilor erbivore sălbatice dispărute din fauna României”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News