Speranța de viață din UE este mai scăzută decât în 2019. Estul, cel mai afectat
Speranța de viață de pe continentul european încă nu s-a întors la nivelul prepandemic, Europa de Est fiind cea mai afectată.
Speranţa de viaţă în Uniunea Europeană în 2021 era încă sub nivelul de dinaintea pandemiei de COVID-19, a anunţat vineri biroul de statistică al UE, citat de Agerpres. Eurostat a raportat date preliminare pentru 2021 care arată că pandemia a avut un efect negativ, speranţa de viaţă la naştere scăzând în aproape jumătate din statele membre ale UE, într-o comparaţie anuală faţă de 2020, relatează DPA.
Cele mai grave scăderi ale speranţei de viaţă au fost raportate pentru Slovacia şi Bulgaria, cu scăderi de -2,2 ani, urmate de Letonia cu -2,1 ani şi Estonia cu -2,0 ani, comparativ cu 2020.
Luxemburg reprezintă o excepție
Într-o a doua comparaţie a datelor faţă de 2019, înainte de izbucnirea COVID-19 în Europa, Luxemburg a fost singurul stat membru al UE în care speranţa de viaţă a crescut cu +0,1 ani, potrivit Eurostat.
În cadrul aceleiaşi comparaţii de dinaintea pandemiei, între 2019 şi 2021, Eurostat nu a constatat nicio schimbare în ceea ce priveşte speranţa de viaţă în Malta şi Suedia, dar speranţa de viaţă este în continuare negativă pentru toate celelalte state membre ale UE.
Comparaţia datelor pre-pandemice arată că speranţa de viaţă a scăzut cel mai mult în Bulgaria, cu -3,7 ani, Slovacia, cu -3,0 ani, şi România, cu -2,7 ani, potrivit datelor Eurostat.
Biroul de statistică al UE defineşte speranţa de viaţă la naştere ca fiind numărul mediu de ani pe care un nou-născut i-ar trăi dacă ar fi expus la condiţiile actuale de mortalitate pe tot parcursul vieţii sale.
Peste 5 milioane de copii au rămas orfani din cauza pandemiei
Se estimează că 5,2 milioane de copii din întreaga lume și-au pierdut un părinte sau un îngrijitor din cauza COVID-19.
Numărul acoperă începutul pandemiei până în octombrie 2021, timp în care au existat aproximativ 5 milioane de decese la nivel global din cauza COVID-19. Cu fiecare deces raportat, cel puțin un copil a rămas orfan, prin pierderea unuia sau a ambilor părinți sau a suferit pierderea unui îngrijitor, cum ar fi un bunic sau o altă rudă adultă în casa căruia locuia, raportează cercetătorii în Lancet Child & Teenager Health. Citește continuarea AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
