Spion rus, otrăvit la Salisbury - Ce sunt agenţii neuroiritanţi?
Un fost spion dublu rus şi fiica sa se află încă în stare critică, la spital, la 5 zile după ce au fost atacaţi cu un agent neuroiritant la Salisbury.
În urma incidentului, un total de 21 de persoane care au venit în contact cu cei doi sau s-au aflat în zona în care s-a produs atacul au fost transportate la spital, conform informaţiilor oferite vineri de autorităţile britanice, transmite Reuters.
O singură persoană în afara spionului rus şi fiicei acestuia este încă spitalizată. Conform Reuters este vorba de sergentul Nick Bailey, primul ofiţer de poliţie care a intervenit la faţa locului. El se află încă în stare gravă, dar medicii sunt optimişti pentru că a început să vorbească.
Serghei Skripal, 66 de ani, care divulga secrete de stat ale Rusiei în favoarea Marii Britanii, şi fiica sa Iulia, 33 de ani, se află la terapie intensivă după ce au fost găsiţi inconştienţi, duminică după-amiaza (4 martie), pe o bancă. Unităţi antitero ale poliţiei britanice continuă investigaţiile, iar ministrul de interne, Amber Rudd, s-a deplasat vineri la Salisbury şi a vizitat locul atacului
În momentul în care au fost găsiţi, tatăl şi fiica erau livizi la faţă şi rigizi. Din gura fostului spion se scurgea vomă, iar fiica sa avea spume la gură şi privea în gol cu ochii larg deschişi. Conform anchetatorilor, condiţia în care au fost găsiţi cei doi indică faptul că au fost otrăviţi cu un agent neuroiritant - clasă din care fac parte substanţele cele mai toxice şi cu cea mai rapidă acţiune ce au fost concepute pentru războaie chimice, conform Live Science.
Ce sunt agenţii neuroiritanţi şi cum acţionează asupra oamenilor?
Pe scurt, un agent neuroiritant opreşte comunicarea dintre sistemul nervos central şi muşchi, organe şi glandele necesare menţinerii funcţiilor vitale (spre deosebire de neurotoxinele care incapacitează sistemul nervos sau distrug direct celulele nervoase). Mai exact, substanţele incluse în astfel de agenţi neuroiritanţi împiedică organismul să descompună un neurotransmiţător denumit acetilcolină.
Sistemul nervos eliberează această enzimă crucială pentru a activa sistemul muscular. Atunci când acetilcolina nu mai poate fi descompusă întregul organism intră într-o stare de excitaţie continuă. Muşchii, inclusiv inima şi plămânii, sunt cuprinşi de spasme incontrolabile până în momentul în care organismul îşi epuizează complet energia, devenind practic paralizat.
Victimele unor astfel de atacuri cu agenţi neuroiritanţi îşi pierd practic controlul asupra funcţiilor organismului. Victima salivează, vomită, urinează şi/sau elimină materii fecale fără a se putea controla. În interval de câteva minute simptomele pot escalada prin asfixiere şi stop cardiac.
Conform Centrului american pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), nivelul de otrăvire al organismului creşte în funcţie de durata expunerii la agent şi de cantitatea de neuroiritant folosită în atac. De obicei, agenţii neuroiritanţi pătrund în organism prin gură sau nas, dar pot fi absorbiţi şi prin piele. Acţiunea acestor substanţe asupra oamenilor este identică cu cea a insecticidelor asupra insectelor.
'Cu toţii am văzut măcar o dată ce se întâmplă cu o muscă după ce este împroşcată cu insecticid. Ea cade pe spate şi rămâne cu picioarele în sus, tremurând. Acesta este rezultatul acţiunii agenţilor neuroiritanţi', explică dr. Simon Cotton, de la Universitatea din Birmingham, pentru cotidianul Daily Mail.
Astfel, mulţi agenţi neuroiritanţi au fost descoperiţi şi studiaţi ca variante de pesticide. Sarinul spre exemplu - un compus chimic letal despre care se crede că ar fi ucis sute de civili în războiul civil din Siria - a fost conceput ca pesticid de către chimişti germani în 1938. Sarinul poate fi folosit atât în stare de agregare gazoasă cât şi lichidă şi este incolor, inodor şi nu are niciun gust, fiind aproape imposibil de detectat înainte de instalarea simptomelor, când este de obicei prea târziu.
În funcţie de nivelul de expunere, simptomele intoxicaţiei cu sarin pot apărea la doar câteva secunde după contact. Intoxicaţia cu sarin se manifestă prin hipersecreţie salivară, nazală, crampe musculare, transpiraţii, vomă, diaree extremă, pierderea conştienţei, paralizia centrală şi periferică a respiraţiei şi deces. Atât sarinul, cât şi alţi agenţi neuroiritanţi sunt interzişi prin Convenţia împotriva Armelor Chimice, semnată şi ratificată de peste 190 de state, printre care şi Siria.
[citeste si]
Deocamdată, conform unei informaţii publicate de BBC care citează o sursă din cadrul anchetei, este puţin probabil ca Skripal şi fiica sa să fi fost otrăviţi cu sarin. De asemenea, anchetatorii sunt de părere că nu ar fi fost vorba nici despre agentul neuroiritant VX ('Venomous Agent X') - o altă substanţă letală interzisă de Convenţia împotriva Armelor Chimice. VX a fost folosit pentru asasinarea lui Kim Jong-nam, fratele vitreg al liderului nord-coreean Kim Jong-un, pe un aeroport, anul trecut.
Anchetatorii sunt de părere că împotriva fostului spion rus şi a fiicei sale a fost folosit un agent neuroiritant 'foarte rar', mai consemnează BBC. O astfel de armă chimică poate fi fabricată doar în ţările care dispun de infrastructuri vaste în domeniul chimic. Ar mai putea trece zile sau săptămâni până când toxicologii vor putea anunţa cu certitudine ce tip de agent neuroiritant a fost folosit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
