EXCLUSIV  „Stați liniștiți, marinarilor, că vă duc în America! Stați liniștiți!”. Cum a fost sancționat grupul VOUĂ de regimul lui Ceaușescu, primul oltean al țării

Grupul VOUĂ, fondat în 1982 de 15 studenți ai Politehnicii din București, a debutat cu un spectacol inedit de umor, muzică și poezie dedicat fetelor de la Facultatea de Drept, pe 8 martie.

Fondatorul grupului, Adrian Fetecău, a povestit, la Interviurile DCNews în dialog cu jurnalistul Val Vâlcu, cum a luat naștere trupa, cum au reușit să depășească obstacolele cenzurii comuniste și modul în care umorul lor a evoluat de-a lungul anilor.

Grupul a reușit să păstreze un stil rafinat și o ironie subtilă, în ciuda vremurilor dificile și a presiunilor politice, iar în 2025, Grupul VOUĂ sărbătorește 43 de ani de existență.

Grupul VOUĂ a luat naștere pe 8 martie

„Umorul nostru a fost unul care să nu se refere direct la realitatea zilei, ci la realitatea anilor pe care-i trăiam. (...) Umorul nostru a rezistat. Realitățile vremii nu erau ușoare. Nu era ușor să faci o poantă. Frica de Securitate era tare de tot. Puțină lume știe că Grupul VOUĂ a avut, în '86, întrerupt spectacolul. De ce?

Noi ne-am înființat în 1982. În februarie eram în ultimul an (n.r. de facultate). Depășisem toate examenele grele. Mai aveam un socialist științific care era ca și trecut și eram inginer. Un prieten de-ai mei, de la Metalurgie, Liviu Militaru, – aveam antecedente cu el – vine și zice: - Hai, mă, să bem o bere! - Hai! Am acceptat, știam că scăpasem de sesiune și la restaurantul 'Cireșica', cu câteva beri în față, am luat o foaie de hârtie și am început să schițez.

VOUĂ – aveam numele în cap încă din anul II, de când am ascultat o melodie a trupei Metropol, în Polivalentă, și era în limba maghiară. Dar solistul, care a murit după Revoluție într-un accident, Bela Raduly, a spus că melodia se numește 'Vouă', a tradus titlul. Și din difuzoarele alea, mi-a rămas în cap: VOUĂ. El era la Metalurgie, avea câțiva metalurgiști buni, eu aveam câțiva TCMiști, și i-am unit. Am mers, 15 băieți, la Căminul de Fete al Facultății de Drept, de lângă Operă.

8 martie – așa am început. Au venit 200 de fete, noi 15 băieți, muzică, umor și poezie. Și așa a început VOUĂ la drum. Nimeni nu-și putea închipui că pe 8 martie 2025 împlinim 43 de ani de existență”, a povestit Adrian Fetecău.

Spectacolele, întrerupte în 1986 de cenzura comunistă

„În '82 am fost acreditați ca cenaclu, că așa am plecat la drum. Grup, după întâmplarea lui (Adrian) Păunescu la Ploiești, al Institutului Politehnic, pentru că eram fie studenți, fie absolvenți. În '86, se deschide Festivalul Politehnicii. 12 seri... Ce-au zis? 'Ăștia n-au creat probleme!' Nu ne-au cerut dosar de texte, de-abia după aceea s-a întâmplat să apară dosarele. Și au zis: 'Deschidem cu voi'. În aprilie '86, în Casa de Cultură 'Grigore Preoteasa'. Cu juriu, cu tot, cu toată nebunia.

În sală, nu cred că aruncai un ac să pice jos, pentru că ne crescuseră acțiunile, fără falsă modestie. Și nu creasem probleme! De ce am făcut chestia asta? Nici acum nu aș putea să spun. Nebunia tinereții! Nu disidență. Disidență a fost Paul Goma! Când îi aud pe toți acum că au fost disidenți în anii '80... Mai ușor cu pianul pe scări! Disidenți au fost unul, doi. Că restul, de frică, au stat pe aici (n.r. arată sub masă)”, a precizat Adrian Fetecău.

Un spectacol de umor riscant sub cenzură

Adrian Fetecău a relatat cum umorul Grupului VOUĂ a sfidat cenzura comunistă, folosind subtilități și aluzii la adresa regimului în spectacole, chiar și sub amenințarea autorităților. Mai mult, înainte de a fi întrerupți din activitatea artistică, aceștia au fost condiționați să aleagă între a continua doar cu muzică sau a opri complet spectacolul. Aceștia au ales, fără ezitare, să pună capăt reprezentației.

„Începem spectacolul, se sting luminile, și începem cu: 'Voo-oo-uă' să vă iviți... Făcusem din invocația Phoenix, tăiasem pe bandă de magnetofon, și deja era un semnal. Că ei fuseseră interziși, în '77 fugiseră în afară. Noi foloseam melodia... Și mă duc la microfon și spun așa: Motto-ul acestui spectacol – oricum era o nebunie totală, că nici în ziua de azi nu cred că zice cineva că un spectacol poate să aibă un motto – fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer.

În sală, rumoare. În dreapta, Puiu Crețu din grupul Adagio, începe să cânte 'E prea lung drumul până-n comunism/ De nu-l scurtăm cu gări și cu etape...' Lumea nu mai înțelegea ce se întâmplă. Apropo, noi am avut spectacole 'șopârlă', nu aluzii. Am început cu un moment total... neutru, și al doilea, un pic mai greu, iar al treilea, 'Olteni, da' mulți', cu Radu Gabriel, o întâlnire pe scenă unde beam un pahar coniac, între un activist de partid și un vânzător la aprozar. La care activistul de partid, văzându-l pe vânzătorul la aprozar că tot vorbește aiurea, spune: 'Fii atent, dacă mai vorbești așa, te vei trezi în burta balenei'. Pentru că ăla începuse să spună despre anii de cincinal, ș.a.m.d. 'Olteni, da' mulți' era deja o aluzie... Ceaușescu era primul oltean al țării.

Și vine momentul folk. Cireașa de pe tort. Momentul în care Christopher Columb, îmbrăcat cu o pălărie, mantie, trebuia să vină și să spună: 'Stați liniștiți, marinarilor, că vă duc în America! Stați liniștiți!' Ceea ce a făcut Ceaușescu, când a zis 'Stați liniștiți!'. Și se pregătea să urce. Și coboară secretara de partid pe Politehnică, care a spus așa: 'Onoratul juriu vă transmite următorul lucru: ori continuați numai cu muzică, ori întrerupeți aici'.

Prima dată eu n-am înțeles. Se termina melodia, iar eu l-am împins pe prietenul meu să urce pe scenă. Am imaginea în ochi: dânsa s-a agățat de pelerina lui, să nu-l mai lase pe scenă. Parcă bănuia că aia va fi nebunia... Și când am văzut acest lucru, m-am dus la microfon și am spus: 'Onoratul juriu ne-a transmis următorul lucru: Ori continuați cu muzică, ori întrerupeți aici. Și noi preferăm să ne întrerupem aici'.

Minute în șir, tropăieli în sală. Ne-am dus în sălița din spate, unde ne-am dezbrăcat. Trebuia să mergem la un chef în Regie, cum era pe vremurile alea. I-am rugat pe prieteni, pentru că eu am fost întotdeauna un adversar al alcoolului înainte de spectacol – e o falsă iluzie că ai mai mult curaj –, să bem o sticlă de coniac... 'Bum, bum, bum la ușă: Sunteți chemați la camera 6'. Deja circulau telefoanele și au început să vină activiștii din București. După trei sferturi de oră, destul de bine aranjați, am coborât și noi de-o parte, ei de-o parte în jurul unei mese, pe niște scaune, ne-au prelucrat până la 4 dimineața, că ne batem joc de realitățile vremii, că trebuie să facem umor pozitiv și că sancțiunea e ca, un an de zile în București, lipsă”, a mai povestit Adrian Fetecău.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News