„Statul de drept" e anti-PSD-ist

"Așadar, chiar și decidentul care ocupă cea mai înaltă poziție în structura de conducere a unui stat de drept, cum e în cazul nostru președintele Iohannis, nu poate lua decizii după bunul său plac și nici măcar după placul propriului electorat. În statul de drept, nimeni, nici măcar alegătorii nu pot fi deasupra legii. Toți se supun legii și, mai mult decât atât, toți se supun legii fundamentale, respectiv Constituția țării, dacă vorbim de un stat constituțional, cum e și România.

În aceste condiții, decizia lui Iohannis de a accepta propunerea de premier a unei majorități parlamentare nu are deci nimic de-a face nici cu bunul său plac și nici măcar cu bunul plac al susținătorilor săi. Constituția spune clar că pentru învestirea unui nou guvern, președintele desemnează un premier „în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". Așadar, vrea, nu vrea, președintele trebuie să țină cont de majoritate, iar consultările și negocierile încetează atunci când se constată că s-a constituit o majoritate. Din această perspectivă e profund greșită afrimația lui Iohannis că-i „dă PSD-ului încă o șansă". Nu e vorba de nicio șansă – e un drept constituțional al majorității.

[citeste si]

Prin urmare, dacă vrem ca România să fie stat de drept trebuie să respectăm Constituția – și atunci când ne convine, dar mai ales atunci când nu ne convine, pentru că altfel, ajungem din nou la „bunul plac" care am văzut că nu se împacă deloc cu principiul „statului de drept".

În acest context, sunt surprinzătoare criticile la adresa lui Iohannis pe motiv că ar fi acceptat atât de ușor ceea ce-i impunea de fapt Constituția. Nu ne referim la talibanii anti-PSD-iști. Lor nu le poți pretinde o judecată rațională, democratică. Ne referim la deontologii statului de drept, intelectualii de dreapta, sau USR-iștii tineri care au învârtit ani la rând acest concept prețios ca pe o morișcă, fie pentru a-l menține pe Traian Băsescu la Cotroceni în 2012, fie pentru a contesta în 2017 orice modificare a legilor sacrosante ale Justiției, adoptate de Monica Macovei. De asemenea, scenariul dramatic al „îngenunchierii statului de drept" dacă iese Ponta președinte a fost folosit pentru a-l propulsa pe Iohannis în alegerile prezidențiale din 2014. Și – culmea! – „statul de drept" a fost menționat și în comunicatul Departamentului de Stat al SUA, care își exprima îngrijorarea că modificarea legilor justiției de către Parlament ar putea „slăbi statul de drept".
Acești deontologi ne surprind în aceste zile! Acești apostoli ai „statului de drept" ne surprind când îl pun la colț pe idolul lor Iohannis pentru că a acceptat propunerea PSD pentru funcția de prim-ministru. Care va să zică, „statul de drept" e bun doar atunci când este este anti-PSD, atunci când poate fi invocat pe ton sentențios pentru a combate orice tentativă de modifica legile justiției sau de a contesta orice critică la adresa șefei DNA sau a procurorului general.

Când însă vine vorba de numirea unui prim-ministru PSD, „statul de drept" nu mai contează! Sau pare a fi mai degrabă un „lux", cum ar spune un fost ministru din tabăra deontologilor... Cum să se împiedice domnul Iohannis de acest moft al statului de drept, când „strada și Facebook-ul" îi cer, mai imperativ chiar decât legea, să nu numească PSD-iști la conducerea țării? Și ce mai contează rezultatul unor alegeri? Ce mai contează majoritatea? Ce mai contează Constituția? Noi, deontologii, suntem dezamăgiți de această „trădare" a președintelui Iohannis! Asta i se reproșează lui Iohannis, că ar fi trebuit să știe că, de fapt, „statul de drept" e anti-PSD-ist".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News