Știința fricii. De ce mie îmi este frică și ție nu?

Anxietăți, fobii și angoase. Toate au la rădăcina lor un sentiment primal și mai comun decât am putea crede: frica. Acest sentiment este mult mai exploatat decât ne-ar plăcea să credem, chiar și în unele dintre cele mai frumoase aspecte ale vieții noastre. 

Este și cazul sărbătorilor. Halloween, eveniment importat din Statele Unite ale Americii, are în mijlocul său posibilitatea de a fi...speriat. În timp ce unii evită să o celebreze sau să se implice din motive economice (e o cheltuială), religioase (nu se potrivește credinței personale), alte persoane umblă asemenea lui Diogene, căutând cele mai înspăimântătoare circumstanțe. 

Frica poate scoate la suprafață și ceva bun

„Nu cred că are legătură cu faptul că oamenilor le place să fie speriați”, a spus Glenn Sparks, profesor de comunicare la Universitatea Purdue. El studiază de ani de zile efectele înspăimântătoare ale mass-media, scrie CNN. 

„Prin definiție, frica este o emoție negativă”, a spus Sparks. „Când ne este frică de ceva, ne experimentăm bunăstarea sub amenințare, iar oamenii nu se bucură de asta. Aspectul de care se bucură sunt lucrurile asociate cu acea experiență care se întâmplă de obicei după ce sperietura s-a terminat”.

Ne place...frica?

Unele persoane sunt dependente de senzațiile asociate fricii. O explicație pentru acest fapt ar fi modul în care ne raportăm la declanșatorul temerilor după ce frica a trecut. Astfel, după o tură prin casa groazei, putem spune că am făcut-o și pe asta și...ne-a plăcut. Aceeași logică se aplică unui roller-coaster care ne urcă până în cel mai înalt punct al său, apoi creează senzația că ar cădea în gol. 

„S-ar putea să nu-ți facă plăcere să te gândești la mașina care cade și te trântește la pământ”, a spus Sparks. „Dar când termini călătoria și poți să te uiți înapoi (la) înălțimea roller-coasterului și să spui prietenilor tăi: „Am reușit, am făcut asta”, este plăcut”.

Riscul creează dependență

Există tipologii de oameni pentru care riscul provoacă pe lângă frică și un sentiment de plăcere

„Există un sistem de supraviețuire înscris în gena umană”, a spus Joanne Cantor, profesor de comunicare pensionat la Universitatea din Wisconsin. „Am putea asemăna cu momentul când cineva conduce o epavă de mașină – nu vrei să o vezi, dar nici nu te poți abține să te uiți la ea. Apoi mai sunt și cei cărora le place să se joace cu acele emoții și să-și asume riscuri”, a spus Cantor, care a petrecut 40 de ani cercetând reacțiile emoționale ale adulților și copiilor la mass-media, inclusiv frica.

„În psihologie ne referim la asta ca la o personalitate care caută senzații extreme”, a explicat Sparks. „Sunt de regulă acei oameni care fac sărituri cu parașuta și sărituri cu coarda elastică care ar putea căuta, de asemenea, un tip de divertisment amenințător”. 

„Este posibil să aibă un punct al excitabilității foarte scăzut, așa că doresc în mod constant experiențe care să crească această excitare și să le inunde sistemul cu adrenalină”, a spus el.

--

În definitiv, frica este un sentiment normal, dar care în combinație cu o personalitate care adoră riscul, ori nevoia de validare, am putea urmări senzații care să depășească normalul. Am putea spune că la baza unui temerar stă nevoia de validare, o gândire foarte meticuloasă care a luat orice risc în calcul sau pur și simplu...obișnuința.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News